salcie definitie

70 definiții pentru salcie

SÁLCE3 s. f. v. salcie1.
SÁLCE2 s. f. (Înv.) Salță1. – Cf. salță1.
SÁLCE1 s. f. Plantă erbacee exotică din familia liliaceelor, cu tulpina agățătoare și cu flori dispuse în umbele (Smilax medica); p. restr. numele popular al rădăcinii acestei plante, cu utilizări în medicină. [Var.: sálcie s. f.] – Et. nec.
SÁLCIE1, sălcii, s. f. Numele mai multor specii de arbori și de arbuști cu ramuri lungi, subțiri și mlădioase, cu frunze lanceolate și cu flori galbene-verzui dispuse în mâțișori, care cresc la marginea apelor (Salix); arbore aparținând uneia dintre aceste specii. ◊ Compus: Salcie plângătoare (sau -pletoasă) = varietate de salcie1 cu ramuri foarte lungi, flexibile și plecate în jos (Salix babylonica). [Pl. și: salcii. – Var.: sálce s. f.] – Lat. salix, -icis.
SÁLCIE2 s. f. v. salce1.
SĂLCÍU, -ÍE, sălcii, adj. 1. (Despre apă) Care are un gust neplăcut, puțin sărat, leșios. 2. (Despre mâncăruri, băuturi, alimente) Care nu are gust bun, care nu este gustos, nepotrivit ca gust; (despre gust) fad, leșios. – Salcie1 + suf. -iu.
SÁLCE3 s. f. v. salcie1.
SÁLCE2 s. f. (Înv.) Salță1. – Cf. salță1.
SÁLCE1 s. f. Plantă erbacee exotică din familia liliaceelor, cu tulpina agățătoare și cu flori dispuse în umbele (Smilax medica); p. restr. numele popular al rădăcinii acestei plante, cu utilizări în medicină. [Var.: sálcie s. f.] – Et. nec.
SÁLCIE1, sălcii, s. f. Numele mai multor specii de arbori și de arbuști cu ramuri lungi, subțiri și mlădioase, cu frunze lanceolate și cu flori galbene-verzui dispuse în mâțișori, care cresc la marginea apelor (Salix); arbore aparținând uneia dintre aceste specii. ◊ Salcie pletoasă (sau plângătoare) = varietate de salcie1 cu ramuri foarte lungi, flexibile și plecate în jos (Salix babylonica). [Pl. și: sálcii. – Var.: sálce s. f.] – Lat. salix, -icis.
SÁLCIE2 s. f. v. salce1.
SĂLCÍU, -ÍE, sălcii, adj. 1. (Despre apă) Care are un gust neplăcut, puțin sărat, leșios. 2. (Despre mâncăruri, băuturi, alimente) Care nu are gust bun, care nu este gustos, nepotrivit ca gust; (despre gust) fad, leșios. – Salcie1 + suf. -iu.
SÁLCE3, sălci, s. f. Varietate de salcie cu ramurile lungi, subțiri și flexibile (Salix); (Mold.) salcie. Lîngă el o mîndră salce, cu lungi ramuri atîrnate. NEGRUZZI, S. II 14. Lingă salce, o bătrînă. ALECSANDRI, P. P. 135.
SÁLCE2 s. f. (Învechit; și în forma salcie) Salță. Ca să înviezi... acea smeadă și diafană salce [făcută din untdelemn și zeamă de lămîie] răspîndești d-asupră-i un oacheș nor de piper. ODOBESCU, S. I 464. – Variantă: sálcie s. f.
SÁLCE1 s. f. (Și în forma salcie) Numele popular al rădăcinii unor specii de plante exotice (Smilax), cu utilizări în medicină. Jupîn Ștrul... negustor de băcan, iruri... salcie. CREANGĂ, P. 112. – Variantă: sálcie s. f.
SÁLCIE3, sălcii, s. f. Arbore cu frunze lucioase, cu flori galbene-verzui dispuse în mîțișori; crește pe malurile rîurilor și prin locurile umede (Salix). V. răchită. Din loc în loc, sălciile răsăreau puternic pe creștetul malului. GALAN, Z. R. 91. Să mă scald în Valea Morii, unde e salcia aia bătrînă. PREDA, Î. 45. Șuierul vîntului se auzea departe, în sălciile de pe mal. DUNĂREANU, CH. 97. ◊ Compus: salcie-pletoasă (sau plîngătoare) = varietate de salcie cu ramurile foarte lungi, flexibile și aplecate în jos, cultivată prin parcuri și cimitire (Salix babylonica). Cîteva sălcii-pletoase... ies Oltului înainte. BOGZA, C. O. 101. Sub o salcie-pletoasă, valul doarme și suspină. BELDICEANU, P. 57. – Pl. și: salcii (GÎRLEANU, L. 20, ALEXANDRESCU, M. 261).
SÁLCIE1 s. f. v. salce1.
SÁLCIE2 s. f. v. salce2.
SĂLCÍU, -ÍE, sălcii, adj. Care are un gust dulceag, puțin sărat, neplăcut, searbăd; (despre gust) fad, leșios. Frunzuliță măr sălciu, Frățiorul mijlociu... El pe loc că nu-mi ședea. TEODORESCU, P. P. 440. ◊ Fig. Rămîneai cu un gol în cap și cu un gust sălciu după fascicolele pe care le schimbai cu Bică. PAS, Z. I 182. Foaie verde de secară Bună-i gura de la vară, Nici îi dulce, nici sălcie Fără cum îmi place mie! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 401.
sálce (plantă erbacee) s. f., g.-d. art. sálcei
sálcie (arbore) (-ci-e) s. f., art. sálcia (-ci-a), g.-d. art. sálciei; pl. sắlcii, art. sắlciile (-ci-i-)
!sálcie-căpreáscă (specie de salcie) (-ci-e, că-preas-) s. f., g.-d. art. sálciei-căpréști; pl. sắlcii-căpréști
!sálcie-plângătoáre (-ci-e) s. f., g.-d. art. sálciei-plângătoáre; pl. sắlcii-plângătoáre
sălcíu adj. m., f. sălcíe; pl. m. și f. sălcíi
sálce (plantă erbacee, rădăcina acestei plante, sos) s. f.
sálcie s. f. (sil. -ci-e), art. sálcia (sil. -ci-a), g.-d. art. sálciei; pl. sălcii, art. sălciile (sil. -ci-i-)
sálcie căpreáscă s. f. + adj.
sálcie plângătoáre s. f. + adj.
sălcíu adj. m., f. sălcíe; pl. m. și f. sălcíi
SÁLCE s. (BOT.) 1. (Smilax sarsaparilla) (livr.) sarsaparila, (prin Transilv.) sarce. 2. (Smilax medica și officinalis) (livr.) sarsaparila.
SÁLCIE s. (BOT.) 1. (Salix alba) (reg.) lozie, răchită. 2. (Salix viminalis) lozie, mlajă, răchită, răchițică, (reg.) străvăț. 3. (Salix cinerea) zălog, (reg.) iovă, loză, răchită. 4. salcie pletoasă (Salix babylonica) = salcie plângătoare, (reg.) lozie, răchită, răchițică; salcie plângătoare (Salix babylonica) = salcie pletoasă, (reg.) lozie, răchită, răchițică.
SÁLCIE s. v. iov, lozie, mlajă, răchită, răchită roșie, stâlpare.
SĂLCÍU adj. v. fad.
SĂLCÍU adj. v. anost, neinteresant, plicticos, plictisitor.
sálce s. f. – Sarsaparilă. – Var. salcie. Sp. zarzaparrilla, poate prin filieră orientală, cf. it. salsapariglia, germ. Salsaparille, și saparină.
sálcie (-ắlcii), s. f. – Nume de arbori din familia salicaceelor (Salix alba, S. triandra, S. pentadra, S. babylonica). – Var. salce, Banat salcă. Mr. salțe, megl. sulcă. Lat. salĭcem (Pușcariu 1499; REW 7542) cf. alb. selk (Meyer 400; Phlippide, II, 653), it. salcio, prov. sautze, v. fr. sauce, sp. sauce. Ramurile de salcie se duc la biserică în Duminica Floriilor, ca în Spania ramurile de palmier; de aici Dumineca Sălcii, înv.Der. sălcet, s. n. (loc cu sălcii), din lat. salĭcētum (REW 7532; P. Aebischer, RPF, III, 700), cf. it. salceto, prov. sauzeda, fr. saussaie; sălcioară, s. f. (răchițică, Elaeagnus angustifolia); sălciș, s. n. (loc cu sălcii); sălciu, adj. (cu gust de leșie; insipid, fad), a cărui legătură cu salce pare evidentă, datorită gustului amar al frunzei de salcie (Pușcariu; Tiktin; Candrea preferă să trimită la un lat. *salĭcineus), sau pentru că salcia este caracteristică pentru apele stătătoare (după Pascu, Beiträge, 53, ar fi în loc de *sărciu, de la sare; etimonul propus de P. Papahagi, Dunărea, II, 12, ne este necunoscut, cf. Lozovan 250).
sálcie (sálcii), s. f. – Sos. – Var. salță. It., sp. salsa, prin mijlocirea ngr. σάλτσα. Sec. XIX, cuvînt rar, folosit de Alecsandri.
SÁLCIE sălcii f. Arbore sau arbust cu ramuri subțiri și mlădioase, cu scoarța moale, cu frunze înguste și alungite, cu flori galbene-verzui, grupate în amenți (mâțișori) și cu lemnul moale, folosit la fabricarea chibriturilor. ◊ ~-pletoasă sau ~-plângătoare salcie cu ramuri lungi, plecate spre pământ, cultivată ca plantă decorativă. [ G.-D. salciei; Sil. -ci-e] /<lat. salix, ~icis
SĂLCÍU ~e (~i) Care are gust neplăcut de leșie; fad; leșietic. /salcie + suf. ~iu
sălcíu s.n. (reg.) tron.
salce f. 1. sos, zeamă; 2. rădăcina unor plante exotice, puțin amară și acră, joacă un rol în medicina populară (Sarsaparilla). [V. sarce]. ║ [V. salcie].
salcie f. arbust cu flori galbene-verzui, crește în locuri umede (Salix); salcie pletoasă, ale cării ramuri, lungi și mlădioase, atârnă până la pământ, se cultivă prin parcuri și cimitire (Salyx babylonica). [Și salce = lat. SALICEM; forma Tr. salcă e abstrasă din pl. sălci (cf. falcă)].
sălciu a. acru și amar (ca coaja salciei).
2) sálcie f., pl. (d. salsaparilă, după salcie 1. D. rom. vine ung. szárcsa-fu). Pop. Rădăcină orĭ decoct de salsaparilă.
1) sálcie f., pl. sălciĭ și salce (Trans.), pl. sălcĭ (lat. salix, sálicis, d. vgr. selike, un fel de teĭ, d. selisso, răsucesc, pin aluzie la flexibilitate, ca și mlajă, mlădiță, mlădios; it. salcio, pv. sautz, sauze, vfr. sauz, nfr. saux, sp. salce, sauce, sauz și sarga). Un copac cu ramurĭ lungĭ, supțirĭ și flexibile, cu frunzele lanceolate verzĭ pe față și albicĭoase pe dos și care crește pin locurĭ umede și pe malurile apelor (salix). Ajunge pînă la o înălțime de 20 de metrĭ și are o mulțime de varietățĭ. (V. ĭovă, iozie, mlajă; răchită). Din ramurile eĭ se fac coșurĭ (panere) și alte împletiturĭ. Salcie pletoasă (fals plîngătoare, după fr. pleureur), salcie cu ramurile foarte lungĭ și lăsate în jos, plantată de ordinar pe la morminte din cauza aspectuluĭ eĭ trist (salix babylonica). Prov. Nicĭ salcia pom, nicĭ mojicu om saŭ nicĭ din salce lemn de bute, nicĭ din mojic om de frunte, din mojic nu poțĭ face om de omenie. – În Mold. Olt. și salcă (ca falcă, nucă).
sălcíŭ, -íe adj. (d. salcie pin aluz. la gustu eĭ saŭ poate și la gustu frunzelor de salcie 1. Cp. și cu it. salcigno, care se zice și despre lemnu ațos, despre carnea ațoasă și despre pînea răŭ coaptă). De un gust alcalin și neplăcut: fîntînă cu apă sălcie. Fig. Nesărat: om. gust sălciŭ.
SALCE s. (BOT.) 1. (Smilax sarsaparilla) (livr.) sarsaparila, (prin Transilv.) sarce. 2. (Smilax medica și officinalis) (livr.) sarsaparila.
salcie s. v. IOV. LOZIE. MLAJĂ. RĂCHITĂ. RĂCHITĂ ROȘIE. STÎLPARE.
SALCIE s. (BOT.) 1. (Salix alba) (reg.) lozie, răchită. 2. (Salix viminalis) lozie, mlajă, răchită, răchițică, (reg.) străvăț. 3. (Salix cinerea) zălog, (reg.) iovă, loză, răchită. 4. salcie pletoasă (Salix babylonica) = (reg.) lozie, răchită, răchițică.
SĂLCIU adj. fad, leșietic, leșios, searbăd, (înv.) sălcios, sălcos. (Gust ~.)
sălciu adj. v. ANOST. NEINTERESANT. PLICTICOS. PLICTISITOR.
SÁLCE s. f. Denumirea dată rădăcinilor unor plante perene exotice, originare din Mexic și din America de Sud, din genul Smilax, familia liliaceelor, întrebuințate în medicină ca sudorifice și depurative (S. medica, S. officinalis și S. sarsaparilla).
SALCIA 1. Com. în jud. Mehedinți, situată în SE C. Blahniței, pe stg. Dunării, la confl. cu Drincea, la granița cu Bulgaria; 3.352 loc. (2005). Pescuit. În luna iul. are loc anual manifestarea etnofolclorică „Sărbătoarea grâului”. 2. Com. în jud. Prahova, situată în V Subcarpaților Buzăului, pe pârâul Salcia; 1.218 loc. (2005). Biserica Sf. Nicolae (sfințită la 6 dec. 1867). 3. Com. în jud. Teleorman, situată în NV C. Boian, pe râul Călmățui; 3.247 loc. (2005). Stație de c. f. (în satul S.). Moară de cereale (sfârșitul sec. 19), în satul Băneasa. Viticultură. Pe terit. satului Băneasa au fost descoperite două castre romane (sec. 2 d. Hr.), fortificate cu val de pământ cu palisadă și dublat de un șanț adânc de 2,5 m, situate pe linia de fortificații Valul lui Traian.
SALCIA TUDOR, com. în jud. Brăila, situată în C. Siretului Inferior, pe stg. râului Buzău; 2.827 loc. (2005).
SÁLCIE (lat. salicem) s. f. Nume dat mai multor specii de arbori și de arbuști din genul Salix, familia salicaceelor, cu frunze de obicei lanceolate și cu flori grupate în amenți cilindrici (Salix alba, Salix triandra, Salix pentandra etc.). Se cunosc c. 350 de specii, răspândite în reg. temperate și subpolare (tundră) din Europa, Asia și America de Nord. S. comună (Salix alba) crește de obicei în lunci, în locuri umede, adesea periodic inundate. Lemnul, ușor și moale, este utilizat mai mult pentru foc și fabricarea chibriturilor. Crengile folosite pentru diverse împletituri. Scoarța conține salicilină. ◊ S. plângătoare (sau pletoasă) = specie de s. cu ramuri foarte lungi, flexibile, care stau aplecate în jos (Salix babylonica). Originară din Asia, frecvent cultivată în parcuri, pe malul lacurilor de agrement etc. ◊ S. căprească = specie de Salix atingând până la 5 m înălțime, cu frunze eliptice sau oval-eliptice, de 5-12 cm lungime, albicioase pe spate (Salix caprea). Crește în regiuni de munte, îndeosebi pe la marginea pădurii; specie pionieră care se dezvoltă abundent acolo unde pădurea a fost incendiată, tăiată sau rărită. Invadantă în plantațiile tinere. ◊ S. pitică = nume dat mai multor specii de arbuști pitici din genul salix (S. herbacea, S. retusa, S. reticulata), cu tulpina foarte scurtă, de obicei îngropată în sol sau târâtoare, care cresc în munții înalți, îndeosebi în etajul alpin, pe soluri scheletice sau grohotișuri, în locuri vântuite sau în care zăpada stagnează un timp îndelungat.
SĂLCIILE, com. în jud. Prahova, situată în C. Săratei; 2.192 loc. (2005).
SALCIE subst. și var. salcă. 1. Salce (Giur 91); – Ion spătar(16 A II 3). 2. Sălca (Hur 101). 3. Salcu (Ard II 174). 4. Sălcișor 1382 (O Dens I 394).
Elaeagnus angustifolia L., « Salcie mirositoare, Sălcioară ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori mici, foarte parfumate, cu miros dulceag, în interior galbene, pe dinafară alburii, pedunculate, erecte (perigon campanulat și. sudate de el 4 stamine), solidare sau cîte trei, la subsuoara frunzelor. (Fructul, o drupă falsă, galbenă-cenușie, cărnoasă, uscată, se coace în sept. Arbore mic, spinos care, datorită micilor solzi stelați care îl acoperă, are un aspect argintiu. Tulpină cu scoarță brună, netedă, subțire, coroană deasă, ramuri tinere argintii-cenușii apoi maro-închis, spinoase. Frunze scurt-pețiolate, 4-8 cm lungime, lanceolat-liniare, întregi, verzi pe față, pe dos argintii, cu nervuri penate, distincte, solzos-păroase.
SALIX L., SALCIE, fam. Salicaceae. Gen răspîndit în întreaga emisferă nordică, cca. 295 specii cu nenumărate varietăți și forme hibride, arbori, arbuști și subarbuști cu lujerii elastici, de obicei netezi, cu cîte un mugure spiral, acoperit de un solz, în axa frunzei. Frunze așezate altern, întregi, rar lobate, știpelate, cu pețioli scurți sau sesile. Flori unisexuate, așezate dioic, rar monoic (la bază cu o scvamă păroasă și 2 glande nectarifere), dispuse în amenți drepți, ce apar o dată sau înaintea frunzelor; 2-10 stamine, ovar bicarpelar, stil cu 2-4 stigmate bifurcate. Fruct, capsulă cu 4 valve. Semințe mici, în număr mare, acoperite cu smocuri de peri argintii.
Salix acutifolia Wild., « Salcie ». Specie care înflorește primăvara-vara. Amenți gri-păroși, apar înaintea înfrunzirii. Frunze cu pețioli galbani-roșietici lanceolate, lungi pînă la 15 cm, vîrf lung, acut, pinat, glabre, pe partea inferioară verzi-albăstrui cu stipele liniare.
Salix alba L., « Salcie albă, Răchita albă ». Specie care înflorește primăvara, odată cu frunzele. Flori (cele mascule galbene-verzi cu 2 stamine și 2 glande nectarifere la bază, cele femele verzui cu o singură glandă nectariferă la bază, ovar aproape, sesil) dispuse în amenți, cu scvamele verzi sau galben-verzui, păroase, pe pedunculi frunzoși. Fructe, capsule glabre, obtuze. Frunze ușor pubescente, pînă la 10 cm lungime, lanceolate, îngustîndu-se. treptat spre bază și vîrf, pînă, la acuminat, cu partea inferioară verde-albăstruie, cea superioară verde-gri, stipele lanceolate, pe margini fin-dentate. Arbore pînă la 25 m înălțime, cu tulpina de obicei strînsă, lujeri verzi-maro, elastici, cei tineri gri-mătăsoși.
Salix babylonica L., « Salcie plîngățoare ». Specie care (înflorește primăvara înainte sau odată cu înfrunzirea. Flori dispuse în amenți verzi-gălbui jpe pedunculi frunzoși, cele mascule cu 2 stamine, iar cele femele cu ovar-sesil. Frunze liniar-lanceolate, fin-dentate, cca 14 cm lungime, alungit-ascuțite, glabre, pe spate verzi-cenușii, pețiol pubescent, stipele lanceolate. Arbore, cca 12 m înălțime, ramuri subțiri, elastice, galbene, foarte lungi, îndoite pînă la suprafața solului, fără peri, lucioase.
Salix caprea L., « Salcie căprească, iovă ». Specie care înflorește primăvara, înaintea înfrunzirii. Florile dispuse în amenți cu scvamele (negre la vîrf și mai deschise la bază, păroase), compacți, mai lungi cei femeii decît, cei masculi (galbeni). Frunze de la lat-eliptice la alungit-eliptice, plane, lucioase, rugoase, crenate, pe partea superioară verzi-închis, pe cea inferioară gri-păroase, fără stipele. Arbust înalt sau arbore de talie joasă, pînă la 10 m înălțime, cu lujerii și mugurii din anul precedent glabrii, lucioși, lujeri ce mai întîi au fost gri-pubescenți.
Salix daphnoides Vill. Specie care înflorește la mijlocul primăverii. Flori violete-cenușii. Amenții masculi argintii, iar la maturitate galbeni, lungi de 5 cm, cei femeli mai mici. Frunze lat-lanceolate, lungi pînă la 10 cm, pe partea inferioară albăstrui, pe cea superioară verzi-lucioase. Arbore înalt pînă la 10 m, cu lujerii brumați.
Salix fragilis L., « Salcie fragedă, Salcie plesnitoare, Răchită ». Specie care înflorește primăvara, în același timp cu frunzele. Flori (cele femele cu ovar pedicelat, cele mascule cu 2 stamine) în amenți verzi-gălbui, cei femeii mai lungi, scvamele verzui sau verzi-gălbui. Frunze lanceolate sau alungit-lanceolate, cca 12 cm lungime, cu vîrf alungit, acuminate, fin-dințate pe margini, pe ambele părți glabre, cea inferioară verde-gri, cea superioară verde-închis-lucios, pețiolate și cu 2 glande imediat sub limb, cu stipele. Arbore pînă la 20 m înălțime, lujeri glabri fără peri, elastici, foarte sensibili la rupere în punctul de inserție.
Salix pentandra L., « Salcie ». Specie care înflorește primăvara-vara o dată cu frunzele. Flori (cu cîte 2 glande nectarifere, cele mascule 5-10 stamine, cele femele cu ovar scurt-pedicelat, glabrii, stil vizibil) în amenți galbeni-verzui, pedunculați. Frunze parfumate, ovat sau lanceolat-eliptice, cca 10 cm lungime, 4,5 cm lățime, lucioase, verzi-închis pe partea superioară și verzi-deschis pe cea inferioară, acuminate, marginea fin-serată, pețiolate și cu glande imediat sub lamină. Arbust, mai rar arbore, ramuri purpurii-închis-lucioase, glabre. La început, frunzele, lujerii și mugurii sînt cleioase.
Salix purpurea L., « Răchită roșie ». Specie care înflorește primăvara, odată sau înaintea apariției frunzelor. Flori (cele femele cu ovar pubescent, sesil, cu o glandă nectariferă, cele mascule cu o glandă nectariferă, cu 2 stamine, antere mai întîi roșii apoi galbene, verzi sau roșii-închis) în amenți sesili, cu solzișori bicolori, la vîrf spre negru, la bază mai deschiși. Frunze pînă la 12 cm lungime, de cele mai multe ori opuse, lanceolate, ceva mai late în partea superioară și dințate, acuminate, glabre, deasupra verzi- închis-lucios, pe spate albastre-gri. Arbust, cca 3,5 m înălțime, cu lujeri elastici, lucioși, roșii-închis, nepăroși.
Salix reticulata L. Specie care înflorește vara. Amenți erecți, 2-3 cm înălțime, roșietici. Frunze lat-ovate, pînă la 3 cm lungime, verzi-închis, lucioase, iar pe partea inferioară, verzi-alburii și o rețea de nervuri. Arbust de rocărie pînă la 30 cm înălțime, întins pe sol, formînd un covor dens.
Salix viminalis L., « Mlaje ». Specie care înflorește primăvara. Flori (femele cu ovar păros, nepedicelat, cu stil scurt, apar odată cu frunzele, cele mascule cu stamine libere, filamentoase și antere galbene, apar înaintea înfrunzim) în amenți, cei femeli tubulari, mai lungi decît cei masculi, alungit-eliptici, cu solzișorii spre negru la vîrf și de culoare mai deschisă la bază. Frunze liniare sau lanceolate, lungi de cca 13 cm și late de 1,6 cm, acuminate, pe partea inferioară pubescent- lucios-alburii. Arbust, cca 4 m, lujeri elastici, erecți, verzi-cenușii.
SMILAX L., SMILAX, SALCE, fam. Liliaceae. Gen originar din regiunile tropicale, Asia, America de N, regiuni mediteraneene, cca 225 specii, plante urcătoare, rar scunde sau aproape erbacee, spini pe ramuri. Frunze alterne, rar opuse, ascuțite, cu numeroase nervuri, ovate, alungit-eliptice, cu baza cordată, pețioli glabrii cu 2 cîrcei în spirală. Flori dioice (perigon cu 6 foliole, 6 stamine), în umbele, dispuse axilar sau terminal pe peduncul comun. Fruct, bacă globuloasă, de obicei cu 1-2 semințe.

salcie dex

Intrare: sălciu
sălciu adjectiv
Intrare: salcie
salce 2 substantiv feminin
salcie 2 substantiv feminin
salce 1 substantiv feminin
salcie 1 substantiv feminin
  • silabisire: sal-ci-e
Intrare: salce
salcie 2 substantiv feminin
salce 1 substantiv feminin
salcie 1 substantiv feminin
  • silabisire: sal-ci-e
salce 2 substantiv feminin
Intrare: Salcie
Salcie
Intrare: salcie-căprească
salcie-căprească substantiv feminin
  • silabisire: sal-ci-e-că-preas-că
Intrare: salcie-fragedă
salcie-fragedă substantiv feminin
Intrare: salcie-plângătoare
salcie-plângătoare substantiv feminin
  • silabisire: sal-ci-e-
Intrare: salcie-plesnitoare
salcie-plesnitoare substantiv feminin