Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru salamandr─â

zalamß║ązdr─â sf vz salamandr─â
SALAM├üNDR─é, salamandre, s. f. Animal batracian asem─ân─âtor cu ╚Öop├órla, cu picioarele scurte ╚Öi ├«ndreptate ├«n l─âturi ╚Öi cu pielea neagr─â p─âtat─â cu galben, care secret─â o substan╚Ť─â iritant─â cu rol protector (Salamandra salamandra). ÔÇô Din fr. salamandre, lat. salamandra.
SALAM├üNDR─é, salamandre, s. f. Animal batracian asem─ân─âtor cu ╚Öop├órla, cu picioarele scurte ╚Öi ├«ndreptate ├«n l─âturi ╚Öi cu pielea neagr─â p─âtat─â cu galben, care secret─â o substan╚Ť─â protectoare iritant─â (Salamandra salamandra). ÔÇô Din fr. salamandre, lat. salamandra.
SALAM├üNDR─é, salamandre, s. f. Animal din clasa batracienilor, asem─ân─âtor cu ╚Öop├«rla, cu picioare scurte ╚Öi date ├«n l─âturi, cu pielea neagr─â p─âtat─â cu galben, care secreteaz─â un suc otr─âvitor; tr─âie╚Öte prin locuri ├«ntunecoase ╚Öi umede, hr─ânindu-se cu insecte ╚Öi viermi╚Öori (Salamandra maculosa). ÔŚŐ Fig. Cu ochii ╚Ťint─â la salamandrele fl─âc─ârilor. C. PETRESCU, S. 80. Seara, c├«nd perdelele s├«nt trase, cad pe g├«nduri, privind la salamandrele din sob─â. GHICA, S. 341.
salamándră s. f., g.-d. art. salamándrei; pl. salamándre
salamándră s. f., g.-d. art. salamándrei; pl. salamándre
SALAMÁNDRĂ s. (ZOOL.; Salamandra maculosa) (reg.) șopârlă.
SALAMÁNDRĂ s. v. șopârlă.
SALAMÁNDRĂ s.f. Batracian asemănător șopârlei, care trăiește prin locuri umede și întunecoase. [Cf. lat., gr. salamandra, fr. salamandre].
SALAMÁNDRĂ s. f. mic batracian, asemănător șopârlei, prin locuri umede și întunecoase. (< fr. salamandre, lat. salamandra)
salam├índr─â (salam├índre), s. f. ÔÇô Gu╚Öter (Salamandra maculosa). ÔÇô Var. s─âl─âm├«zdr─â, solom├«zdr─â, ╚Öulemendri╚Ť─â, ╚Öulum├«ndri╚Ť─â. Mr. salamendr─â. Gr. ¤â╬▒╬╗╬▒╬╝╬Č╬Ż╬┤¤ü╬▒ (Tiktin; Diculescu, Elemente, 486; Pu╚Öcariu, Dacor., III, 819; REW 7523), probabil prin mgr., cf. bg. salamandra. Salamastr─â, s. f., (Dobr., curea, funie) trebuie s─â fie acela╚Öi cuv├«nt, cf. pentru semantism cele dou─â sensuri ale lui n─âp├«rc─â.
SALAMÁNDRĂ ~e f. Specie de batracian asemănător cu șopârla, cu pielea de culoare neagră, pătată cu galben, care elimină (când este în primejdie) un lichid otrăvitor. [G.-D. salamandrei; Sil. -man-dră] /<lat. salamandra, fr. salamandre
salamandră f. un fel de reptil amfibiu, asemenea șopârlelor, căruia se atribuia în vechime însușirea de a nu arde în foc (Lacerta salamandra).
* salam├índr─â f., pl. e (lat. vgr. salam├índra, d. pers. semender). Zool. Un fel de batracian de forma ╚Öi m─ârimea ╚Öop├«rlelor (lacerta salamandra): ce─ş vech─ş credea┼ş c─â salamandra nu arde ├«n foc. ÔÇô Pop. s─âl─âm├«zdr─â, solom├«zdr─â, ╚Öulim├ęndri╚Ť─â ╚Öi ╚Öulum├«ndri╚Ť─â.
salamandr─â s. v. ╚śOP├ÄRL─é.
SALAMANDRĂ s. (ZOOL.; Salamandra maculosa) (reg.) șopîrlă.
SALAM├üNDR─é (< fr., lat.) s. f. Specie de amfibian din ordinul urodelelor (caudatelor), cu corpul negru cu pete galbene ╚Öi laturile inelate (Salamandra salamandra). Tegumentul lucios al s. secret─â o substan╚Ť─â iritant─â cu rol protector. Tr─âie╚Öte ├«n N Africii, ├«n S ╚Öi ├«n centrul Europei. Sin. solom├ózdr─â.

Salamandr─â dex online | sinonim

Salamandr─â definitie

Intrare: salamandr─â
salamandr─â substantiv feminin