salamandră definitie

17 definiții pentru salamandră

zalamấzdră sf vz salamandră
SALAMÁNDRĂ, salamandre, s. f. Animal batracian asemănător cu șopârla, cu picioarele scurte și îndreptate în lături și cu pielea neagră pătată cu galben, care secretă o substanță iritantă cu rol protector (Salamandra salamandra). – Din fr. salamandre, lat. salamandra.
SALAMÁNDRĂ, salamandre, s. f. Animal batracian asemănător cu șopârla, cu picioarele scurte și îndreptate în lături și cu pielea neagră pătată cu galben, care secretă o substanță protectoare iritantă (Salamandra salamandra). – Din fr. salamandre, lat. salamandra.
SALAMÁNDRĂ, salamandre, s. f. Animal din clasa batracienilor, asemănător cu șopîrla, cu picioare scurte și date în lături, cu pielea neagră pătată cu galben, care secretează un suc otrăvitor; trăiește prin locuri întunecoase și umede, hrănindu-se cu insecte și viermișori (Salamandra maculosa). ◊ Fig. Cu ochii țintă la salamandrele flăcărilor. C. PETRESCU, S. 80. Seara, cînd perdelele sînt trase, cad pe gînduri, privind la salamandrele din sobă. GHICA, S. 341.
salamándră s. f., g.-d. art. salamándrei; pl. salamándre
salamándră s. f., g.-d. art. salamándrei; pl. salamándre
SALAMÁNDRĂ s. (ZOOL.; Salamandra maculosa) (reg.) șopârlă.
SALAMÁNDRĂ s. v. șopârlă.
SALAMÁNDRĂ s.f. Batracian asemănător șopârlei, care trăiește prin locuri umede și întunecoase. [Cf. lat., gr. salamandra, fr. salamandre].
SALAMÁNDRĂ s. f. mic batracian, asemănător șopârlei, prin locuri umede și întunecoase. (< fr. salamandre, lat. salamandra)
salamándră (salamándre), s. f. – Gușter (Salamandra maculosa). – Var. sălămîzdră, solomîzdră, șulemendriță, șulumîndriță. Mr. salamendră. Gr. σαλαμάνδρα (Tiktin; Diculescu, Elemente, 486; Pușcariu, Dacor., III, 819; REW 7523), probabil prin mgr., cf. bg. salamandra. Salamastră, s. f., (Dobr., curea, funie) trebuie să fie același cuvînt, cf. pentru semantism cele două sensuri ale lui năpîrcă.
SALAMÁNDRĂ ~e f. Specie de batracian asemănător cu șopârla, cu pielea de culoare neagră, pătată cu galben, care elimină (când este în primejdie) un lichid otrăvitor. [G.-D. salamandrei; Sil. -man-dră] /<lat. salamandra, fr. salamandre
salamandră f. un fel de reptil amfibiu, asemenea șopârlelor, căruia se atribuia în vechime însușirea de a nu arde în foc (Lacerta salamandra).
* salamándră f., pl. e (lat. vgr. salamándra, d. pers. semender). Zool. Un fel de batracian de forma și mărimea șopîrlelor (lacerta salamandra): ceĭ vechĭ credeaŭ că salamandra nu arde în foc. – Pop. sălămîzdră, solomîzdră, șuliméndriță și șulumîndriță.
salamandră s. v. ȘOPÎRLĂ.
SALAMANDRĂ s. (ZOOL.; Salamandra maculosa) (reg.) șopîrlă.
SALAMÁNDRĂ (< fr., lat.) s. f. Specie de amfibian din ordinul urodelelor (caudatelor), cu corpul negru cu pete galbene și laturile inelate (Salamandra salamandra). Tegumentul lucios al s. secretă o substanță iritantă cu rol protector. Trăiește în N Africii, în S și în centrul Europei. Sin. solomâzdră.

salamandră dex

Intrare: salamandră
salamandră substantiv feminin