SALAHORÍ, salahoresc, vb. IV. Intranz. A munci ca salahor; p. gener. a munci din greu. – Din salahor.

SALAHORÍT s. n. (Rar) Salahorie. – V. salahori.

SALAHORÍ, salahoresc, vb. IV. Intranz. A munci ca salahor; p. gener. a munci din greu. – Din salahor.

SALAHORÍT s. n. (Rar) Salahorie. – V. salahori.

SALAHORÍ, salahoresc, vb. IV. Intranz. A munci ca salahor; p. ext. a munci din greu. Nu erați deprinși decît să salahoriți prin tîrguri. GANE, la TDRG.

salahorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. salahorésc, imperf. 3 sg. salahoreá; conj. prez. 3 să salahoreáscă

salahorít (rar) s. n.

salahorí vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. salahorésc, imperf. 3 sg. salahoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. salahoreáscă

salahorít s. n.

SALAHORÍT s. v. trudă.

A SALAHORÍ ~ésc intranz. 1) A fi salahor. 2) fig. A face muncă de salahor; a munci din greu. /Din salahor

salahorì v. a munci ca un salahor.

2) salahorésc v. intr. (d. salahor). Muncesc ca salahor: toată vara a salahorit.

SALAHORIT s. salahorie, trudă. (După atîta ~.)