salahorie definitie

10 definiții pentru salahorie

SALAHORÍE s. f. Starea, munca de salahor; p. gener. muncă grea; salahorit. – Salahor + suf. -ie.
SALAHORÍE s. f. Starea, munca de salahor; p. gener. muncă grea; salahorit. – Salahor + suf. -ie.
SALAHORÍE, salahorii, s. f. Faptul de a fi salahor, starea de salahor; muncă grea (de salahor). Dacă ai ști cum salahoria asta în care petrec, împreună cu boala și mizeria, mă apasă și mă fac incapabil de a voi. VLAHUȚĂ, O. A. 112. Armașul cel mare avea toată autoritatea asupra robilor statului, strîngea birul de la ei și uneori profita de salahoria lor ca să-și facă pe ieftin o căscioară. GHICA, S.A. 36. Decît la salahorie, Mai bine cu puica-n vie. ȘEZ. I 166.
salahoríe s. f., art. salahoría, g.-d. salahoríi, art. salahoríei
salahoríe s. f., art. salahoría, g.-d. salahoríi, art. salahoríei
SALAHORÍE s. v. trudă.
SALAHORÍE f. 1) Stare de salahor. 2) fig. Muncă grea, istovitoare. / salahor+ suf. ~ie
salahorie f. muncă de salahor.
salahoríe f. (d. salahor). Muncă de salahor. Fig. Muncă grea și brută: asta-ĭ curată salahorie!
SALAHORIE s. salahorit, trudă. (După atîta ~.)

salahorie dex

Intrare: salahorie
salahorie