Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru saidecar

SAIDEC├üR, saidecari, s. m. (├Änv.) Me╚Öter care lucra odoare biserice╚Öti. [Var.: seidic├ír s. m.] ÔÇô Din tc. sadek├ír.
SEIDICÁR s. m. v. saidecar.
SAIDEC├üR, saidecari, s. m. (├Änv.) Me╚Öter care lucra odoare biserice╚Öti. [Var.: seidic├ír s. m.] ÔÇô Din tc. sadek├ír.
SEIDICÁR s. m. v. saidecar.
SAIDEC├üR, saidecari, s. m. (├Änvechit; ╚Öi ├«n forma seidicar) Me╚Öter care lucra ├«n fir odoarele biserice╚Öti. Este un studiu curios asupra acelei arte a... cus─âturilor religioase... exercitat─â de breslele seidicarilor ╚Öi ceaprazarilor. ODOBESCU, S. I 347. ÔÇô Variant─â: seidic├ír s. m.
SEIDICÁR s. m. v. saidecar.
saidecár (înv.) (sai-) s. m., pl. saidecári
saidecár s. m. (sil. sai-), pl. saidecári
saidec├ír (saidec├íri), s. m. ÔÇô Bijutier, argintar. Tc. (per.) sade-kiar (╚śeineanu, II, 307). Sec. XVIII, ├«nv.
SAIDECÁR ~i m. Meșter argintar care broda cu fier odoarele bisericești. /<turc. sadekâr
saidecar m. meșter argintar, broda în fireturi odoarele bisericești: breslele saidecarilor și ceaprazarilor OD. [Turc. SADE KYAR, lit. lucrător în (aur) curat].
sa─şdec├ír m. (turc. pers. sade-kiar, d. sade, curat, sadea, sub├«n╚Ť. ÔÇ×aurÔÇŁ, ╚Öi kiar, lucr─âtor). Vech─ş. Argintar care lucra odoare biserice╚Öti ╚Ö.a. ÔÇô ╚śi se─şdicar.
se─şdic├ír V. sa─şdecar.

Saidecar dex online | sinonim

Saidecar definitie

Intrare: saidecar
saidecar substantiv masculin
  • silabisire: sai-
seidicar