sagnă definitie

2 intrări

18 definiții pentru sagnă

zágnă sf vz sagnă
záhnă sf vz sagnă
SÁGNĂ, sagne, s. f. Rană pe spinarea calului, produsă de șa, de tarniță sau de ham. ♦ Cicatrice rămasă pe corpul unui animal după marcarea lui cu fierul roșu. – Din sb. sadno.
SÁGNĂ, sagne, s. f. Rană pe spinarea calului, produsă de șa, de tarniță sau de ham. ♦ Cicatrice rămasă pe corpul unui animal după marcarea lui cu fierul roșu. – Din scr. sadno.
SÁGNĂ, sagne, s. f. Rosătură, rană pe spinarea calului, produsă de șa, de tarniță sau de ham.
!ságna-cálului (plantă) s. f. art., g.-d. art. ságnei-cálului
ságnă s. f., g.-d. art. ságnei; pl. ságne
ságna-cálului (bot.) s. f.
ságnă s. f., g.-d. art. ságnei; pl. ságne
SAGNA-CÁLULUI s. v. tarhon.
SÁGNĂ s. (MED. VET.) (reg.) săgneală, săgnitură. (~ calului.)
ságnă (ságne), s. f. – Rosătură, rană superficială a cailor sau a boilor. – Var. sacnă. Sb., cr. sadno (Cihac, II, 322). – Der. săgni, vb. refl. (a se freca); săgnitură, s. f. (frecare, rosătură).
SÁGNĂ ~e f. 1) Rană produsă de ham sau de șa pe corpul unui animal. 2) Semn făcut pe pielea unui animal cu fierul înroșit pentru a-l putea recunoaște; danga. /<sb., ucr. sadno
ságnă, ságne, s.f. (reg.) 1. rană pe spinarea calului, produsă de șa, de tarniță sau de ham; cicatrice rămasă pe corpul unui animal după marcarea lui cu fierul roșu. 2. necaz, supărare; ceartă.
sagnă f. 1. rană făcută de șea pe spinarea calului; 2. fig. rană. [Slav. SADNO].
ságnă f., pl. e și săgnĭ (vsl. sîrb. pol. sadno, rus. -nó). Rană cauzată de șa: calu are o sagnă. – Și sacnă și sahnă.
sagna-calului s. v. TARHON.
SAGNĂ s. (MED. VET.) (reg.) săgneală, săgnitură. (~ calului.)

sagnă dex

Intrare: sagnă
sagnă substantiv feminin
Intrare: sagna-calului
sagna-calului substantiv feminin articulat (numai) singular