safran definitie

26 definiții pentru safran

SAFRÁN, safrane, s. n. Parte a cârmei unei nave care poate fi rotită parțial în jurul axei cârmei pentru a face ca nava să se întoarcă la dreapta sau la stânga. – Din fr. safran.
ȘOFRÁN, șofrani, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă, folosită în medicină, în bucătărie și în industrie (Crocus sativus). ♦ P. ext. Substanță colorantă extrasă din această plantă. 2. (Bot.) Șofrănel (1). – Din rus. șafran, pol. szafran.
SAFRÁN, safrane, s. n. Parte a cârmei unei nave care poate fi rotită parțial în jurul axei cârmei pentru a face ca nava să se întoarcă la dreapta sau la stânga. – Din fr. safran.
ȘOFRÁN, șofrani, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă, folosită în medicină, în bucătărie și în industrie (Crocus sativus). ♦ P. ext. Substanță colorantă extrasă din această plantă. 2. (Bot.) Șofrănel (1). – Din rus. șafran, pol. szafran.
SAFRÁN, safranuri, s. n. Parte a cîrmei unei nave care poate fi rotită parțial în jurul axului cîrmei, pentru a face ca nava să se întoarcă la dreapta sau la stînga.
ȘAFRÁN s. n. v. șofran.
ȘOFRÁN s. n. 1. Mică plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din ale căror stigmate se extrage o substanță aromatică și colorantă, întrebuințată în medicină, în industrie etc. (Crocus sativus); substanță colorantă de culoare galbenă, extrasă din stigmatele acestei plante. Gospodinele adesea colorează untul cu șofran. PAMFILE, I. C. 23. Ca să aibă culoarea galbenă, multe femei pun în aluat zamă de șofran. ȘEZ. VII 34. 2. Mică plantă erbacee cu frunzele ascuțite și florile liliachii în formă de pîlnie (Colchium autumnale). – Variantă: șafrán (NEGRUZZI, S. II 37) s. n.
safrán (sa-fran) s. n., pl. safráne
șofrán (șo-fran) s. m., pl. șofráni
safrán s. n. (sil. -fran), pl. safránuri
șofrán s. m. (sil. -fran), pl. șofráni
SAFRÁN s. (MAR.) pană. (~ la cârma unei nave.)
ȘOFRÁN s. (BOT.) 1. (Crocus variegatus) șofrănel, brândușă albă. 2. (Crocus moesiacus) brândușă galbenă. 3. (Crocus banaticus) șofrănel.
ȘOFRÁN s. v. brândușă, codălbiță, sfrâncioc, șofrănaș.
SAFRÁN s.n. (Mar.) Suprafața cârmei care lucrează asupra apei. [< fr. safran].
SAFRÁN s. n. (mar.) suprafața cârmei care lucrează asupra apei. (< fr. safran)
șofrán (-ni), s. m.1. Plantă din care se extrage o substanță galbenă (Crocus sativus). – 2. (S. n.) Substanță extrasă din această plantă. – Mr. șăfrane, megl. șăfran. Per. za ’fran, arab. za ’farān, prin intermediul sl. šafranŭ (Miklosich, Fremdw., 128; Cihac, II, 383; Conev 46), cf. sb., bg., cr., slov., rus. šafran, ceh. šafrán, pol. szafran, ngr. σαφράνι, tc. safran. – Der. șofrănaș, s. m. (plantă, Carthamus tinctorius); șofrănel, s. m. (plantă, Crocus banaticus); șofrăniu, adj. (galben); șofrăni, vb. (a vopsi cu șofran).
ȘOFRÁN ~i m. 1) Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste, cultivată pentru substanța care se extrage din florile ei violete. 2) Substanță colorantă obținută din florile acestei plante și folosită în diferite scopuri (alimentare, industriale și medicinale). 3) și adjectival Soi de mere galbene, cu dungi portocalii-roșcate, care are miez suculent și gust dulce-acriu. /<sl. šafranu
șofran n. plantă bulboasă ale cării flori uscate și pulverizate servă la colorat (Crocus sativus). [Slav. ȘAFRANŬ].
șofrán m. ca plantă și n. ca văpsea (vsl. šafranŭ, d. ar. za’feran, turc. safran, ngr. safráni; fr. germ. safran). 1. O plantă iridee bulboasă din stigmatele florilor căreĭa se scoate o văpsea galbenă întrebuințată în bucătărie (la colorat pastele ca să înșele ochĭu), în industrie și în medicină ca stomahic și emenagog (crocus sativus). Țăranu (Țiganu, mocanu) nu știe ce e șofranu, țopîrlanu nu știe ce e traĭu de om cĭoplit. 2. Altă plantă, din familia compuselor, ale căreĭ florĭ daŭ o coloare tot galbenă, de unde-ĭ și vine numele, luat de la precedenta (cártamus tinctórius).
SAFRAN s. (MAR.) pană. (~ la cîrma unei nave.)
ȘOFRAN s. (BOT.) 1. (Crocus variegatus) șofrănel, brîndușă albă. 2. (Crocus moesiacus) brîndușă galbenă. 3. (Crocus banaticus) șofrănel.
șofran s. v. BRÎNDUȘĂ. CODĂLBIȚĂ. SFRÎNCIOC. ȘOFRĂNAȘ.
șofrán, șofrani, (șofron), s.m. – (bot.) Plantă cu flori albastre, liliachii, care înflorește toamna (Crocus sativus). – Din rus. șafran, pol. szafran (DEX); din vsl. šafranŭ (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; MDA) < arab. za feran (Scriban); cf. germ. Safran (MDA).
CROCUS L., ȘOFRAN, CROCUS, fam. Iridaceae. Gen originar din regiunea mediteraneană, cca 80 specii, (cca 10-15 cm înălțime), bulboase, vivace. Bulb globulos (cca 5 cm diametru), alb la interior, acoperit la exterior de resturile tunicii uscate, fibroase, brun-roșietice. Frunze lungi, liniare, foarte înguste (cca 1 cm), care se acoperă una pe alta la bază, formînd o tulpină falsă, dezvoltîndu-șe în jurul unei flori solitare lung-pedunculate (cu stigmate filiforme), constituită din periantul format din 6 petale colorate, oblongi, dispuse. în clopot (tubul periantului foarte lung), de culoare albă, violetă, galbenă, roz sau panașate cu alb sau violet. Sînt specii care înfloresc primăvara si specii care înfloresc toamna (Pl. 25, fig. 147).
Crocus sativus L., « Șofran ». Specie, care înflorește toamna. Florile mari, erecte, liliachii, purpurii și chiar mov, mai închis spre bază, mari, globuloase, erect-campanulate, cu striuri purpurii și gîtul păros, stigmat mare, galben-portocaliu-strălucitor, depășește lungimea periantului după ce s-a ramificat în 3, stamine (3) păroase. Periant petaloid (cu 6 diviziuni lanceolate, ovale), monosepal, cu tub lung. Ovar cu 3 loji. Frunze (se dezvoltă în același timp cu florile) erecte, liniare. Bulb mare, globulos, de obicei turtit, în interior alb, la exterior brun-roșcat, datorită resturilor fibroase ale membranei.

safran dex

Intrare: safran (pl. -e)
safran pl. -e
Intrare: safran (pl. -uri)
safran pl. -uri
Intrare: șofran
șafran substantiv masculin
șofran substantiv masculin
  • silabisire: -fran