saegiu definitie

15 definiții pentru saegiu

SAEGÍU s. m. v. saigiu.
SAIGÍU, saigii, s. m. Slujbaș al Porții Otomane care strângea în Țările Române darea plătită în oi; p. ext. slujbaș al stăpânirii care număra oile în acest scop. [Pr.: sa-i-. – Var.: (înv.) saegíu s. m.] – Din tc. sayici.
SAEGÍU s. m. v. saigiu.
SAIGÍU, saigii, s. m. Slujbaș al Porții Otomane care strângea în țările românești darea plătită în oi; p. ext. slujbaș al stăpânirii care număra oile în acest scop. [Pr.: sa-i-. – Var.: (înv.) saegíu s. m.] – Din tc. sayıcı.
SAEGÍU s. m. v. saiggiu.
SAIGGÍU, saiggii, s. m. (Învechit și popular; și în forma saiggi) Slujbaș al Porții, care strîngea în Principatele romîne contribuția obligatorie în oi, cumpărînd oile pe prețuri scăzute, stabilite din oficiu; p. ext. (în poezia populară) slujbaș al stăpînirii care număra oile în acest scop. Dobrogean Tudor, Saiggi Tudor. TEODORESCU, P. P. 671. – Pronunțat: sa-ig-. – Variante: saegíu (IORGA, I. L. I 29), saiggí s. m.
saigíu (sa-i-) s. m., art. saigíul; pl. saigíi, art. saigíii (-gi-ii)
saigíu s. m. (sil. sa-i-), art. saigíul; pl. saigíi, art. saigíii
saegíu (saegíi), s. m. – Băiat la cai, rîndaș. – Var. saigiu. Tc. sayici (Șeineanu, II, 307).
saigíu (saigíi), s. m.1. Geambaș, furnizor de oi pentru sultan. – 2. (Dobr.) Tînăr care umblă din casă în casă în ajunul zilei de Sfîntul Dumitru. – Var. sa(i)egiu, saingiu. Tc. sayici (Șeineanu, II, 307). – Der. saigi, vb. (a îndeplini funcția de saigiu); saigie, s. f. (slujba de saigiu).
saegíu, saegíi, s.m. (înv. și reg.) 1. omul stăpânirii însărcinat cu numărătoarea oilor, pentru perceperea taxelor de oierit. 2. (la pl.) flăcăi care cântau din fluiere și cavale, jucând pe la casele oamenilor, în virtutea unui vechi obicei.
saigíu, saigíi, s.m. (înv.) 1. slujbaș al Porții otomane care strângea în Țările Române darea plătită în oi; slujbaș al stăpânirii care număra oile în acest scop. 2. (în forma: saegiu) furnizor de vite din Țările Române pentru măcelăria împărătească din Constantinopol. 3. persoană care îndeplinea diverse funcții la grajdurile domnești; comis, grăjdar. 4. (la pl.; reg.) flăcăii care, în noaptea din ajunul zilei sfântului Dumitru, merg din casă în casă jucând și cântând, în virtutea unei datini.
saegiu m. 1. omul stăpânirii însărcinat să numere oile pentru perceperea taxei (în cântecele dobrogene și oltene): dobrogean Tudor, saegi Tudor POP.; 2. pl. obiceiu în Dobrogea în noaptea spre sf. Dumitru: mai mulți flăcăi (unul îmbrăcat ca o cadână) se duc din casă în casă jucând și cântând din fluiere și cavale. [Turc. SAYDJI, cel ce numără].
saegíŭ V. saigiŭ.
saigíŭ și saiegíŭ m. (turc. saĭycy, cel ce numără oile ca să le taxeze). Perceptor care, supt Turcĭ, lua taxă după număru oilor. Pl. Flăcăĭ care, în noaptea din ajunu sfîntuluĭ Dumitru, umblă cîntînd (cu văluritu) pe la case pin unele sate din Dobrogea. – Și saingiŭ.

saegiu dex

Intrare: saigiu
saegiu
saigiu substantiv masculin
  • silabisire: sa-i-