SÁDINĂ, sadine, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze păroase și cu spiculețe violete sau gălbui, având la baza lor un smoc de peri aurii sau ruginii (Chrysopogon gryllus). – Din bg. sadina.

SÁDINĂ, sadine, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze păroase și cu spiculețe violete sau gălbui, având la baza lor un smoc de peri aurii sau ruginii (Chrysopogon gryllus). – Din bg. sadina.

SÁDINĂ, sadini, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele acoperite cu peri lungi, cu spiculețe violete sau gălbui, avînd la baza lor un smoc de peri aurii sau ruginii; crește pe dealuri aride, prin regiuni de stepă (Andropogon gryllus).

sádină s. f., g.-d. art. sádinei; pl. sádine

sádină s. f., g.-d. art. sádinei; pl. sádine

SÁDINĂ s. (BOT.; Chrysopogon gryllus) (reg.) cipcină, părușcă, sad.

SÁDINĂ s. v. bărboasă pepinieră.

SÁDINĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina de tip pai, cu frunze păroase și cu spiculețe violete sau gălbui. /<bulg. sadina

sádină, sádine, s.f. (reg.) 1. numele a două plante erbacee: cipcină și bărboasă. 2. butaș de salcie. 3. pepinieră. 4. vie sădită de curând. 5. loc, câmp necultivat. 6. neam, soi, fel, specie.

sadină f. plantă foarte abundantă prin bărăgane si poieni (Andropogon gryllus). [V. sad].

sádină f., pl. e și ĭ (vsl. bg. sadina, loc plantat. V. ră-sadniță). O frumoasă plantă graminee care crește pe dealurĭ aride, fînețe uscate, poĭene și marginĭ de pădurĭ și formează cea maĭ mare parte a vegetațiuniĭ cîmpiilor seculare, ca’n Bărăgan (undropógon [saŭ chysopógon saŭ pollynia] gryllus). Olt. Sad, vie sădită de curînd.

SADINĂ s. (BOT.; Chrysopogon gryllus) (reg.) cipcină, părușcă, sad.

sadină s. v. BĂRBOASĂ. PEPINIERĂ.