sadic definitie

9 definiții pentru sadic

SÁDIC, -Ă, sadici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care chinuiește sau torturează pe cineva din plăcerea bolnăvicioasă de a-l vedea suferind; (despre acțiunile, caracterul etc. oamenilor) plin de sadism; crud. – Din fr. sadique.
SÁDIC, -Ă, sadici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care chinuiește sau torturează pe cineva din plăcerea bolnăvicioasă de a-l vedea suferind; (despre acțiunile, caracterul etc. oamenilor) plin de sadism; crud. – Din fr. sadique.
SÁDIC, -Ă, sadici, -e, adj. (Despre oameni) Care chinuiește sau torturează pe cineva din plăcerea bolnăvicioasă de a vedea suferind; (despre acțiuni și însușiri ale omului) plin de sadism, pornit din sadism. O putem considera ca pe o a doua victimă a sadicului sublocotenent. BOGZA, A. Î. 353.
sádic adj. m., pl. sádici; f. sádică, pl. sádice
sádic adj. m., pl. sádici; f. sg. sádică, pl. sádice
SÁDIC, -Ă adj. (Despre oameni) Care are plăcerea bolnăvicioasă să chinuiască pe alții; de o cruzime extremă; (despre fapte și însușiri ale omului) plin de sadism, pornit din sadism. [< fr. sadique].
SÁDIC, -Ă adj. care manifestă sadism. ◊ (p. ext., și s. m. f.) care simte plăcere să chinuiască pe alții; de o cruzime extremă. (< fr. sadique)
SÁDIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care manifestă sadism; înclinat spre sadism. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care vădește sadism; plin de sadism. /<fr. sadique
* sádic, -ă adj. (după numele marchizuluĭ de Sade, vestit depravat și torturator, care a trăit în Francia între 1740-1812 și a murit internat, din porunca luĭ Napoleon, la balamucu din Charenton). De om depravat și criminal feroce: crimă sadică. Criminal sadic, criminal depravat și torturator.

sadic dex

Intrare: sadic
sadic adjectiv