sadă definitie

21 definiții pentru sadă

SAD, saduri, s. n. (Înv.) Plantație de pomi fructiferi; livadă. ♦ Vie plantată de curând. ♦ Răsad. ♦ (În forma sadă) Butaș (de salcie). [Var.: sádă s. f.] – Din sl. sadŭ.
SÁDĂ s. f. v. sad.
SAD, saduri, s. n. (Înv.) Plantație de pomi fructiferi; livadă. ♦ Vie plantată de curând. ♦ Răsad. – Din sl. sadŭ.
SÁDĂ, sade, s. f. (Reg.) Butaș (de salcie). – Sad + suf. -ă.
SAD1 s. n. (Regional) Maia.
SAD2, saduri, s. n. (Învechit) Plantație de pomi, livadă, grădină; vie plantată de curînd; răsad. V. sadă. Cînd o stîncă mare dintr-un munte s-a surpat, Zdrobește... sfarmă orice-n drumu-i a aflat; Casele de pe costișă, grădini, saduri, livezi, vii. NEGRUZZI, S. I 127. Este un cîmp lat, ce are... către apus o apă Ce saduri, grădini adapă. ALEXANDRESCU, P. 96.
SÁDĂ, sade, s. f. (Regional) Lăstar (mai ales de salcie) care se înfige în pămînt pentru a da naștere la o nouă plantă; butaș de salcie. V. sad2. Ocoli și coasta cea mare... cu sade de salcă. RETEGANUL, la CADE.
sad (înv.) s. n., pl. sáduri
sádă (reg.) s. f., g.-d. art. sádei; pl. sáde
sad s. n., pl. sáduri
sáda s. f., g.-d. art. sádei; pl. sáde
SAD s. (înv.) pusoare.
SAD s. v. bărboasă, butaș, categorie, chip, fel, ferment, gen, grădină, livadă, maia, neam, plantă, pomet, răsad, sadină, sămânță, soi, sort, specie, tip, varietate, vegetală.
SÁDĂ s. v. vrană.
sad (sáduri), s. n.1. Răsad. – 2. Pepinieră. – 3. Viță nouă. – 4. Cultură, plantă de cultură. – Var. Trans. sadă. Sl. sadŭ „plantă” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 322; Conev 42), cf. sb., cr., sad „răsad”. Der. din lat. sata (Diez, Gramm., I, 211) nu este posibilă. – Der. sădi, vb. (a planta), din sl. saditi; sadină, s. f. (plantă, Andropogon gryllus), din sl. sadina „plantație”; sadniță, s. f. (Banat, răsad), din sb. sadnica; răsad, s. n. (marcotă, lăstar, mlădiță, vlăstar), din bg., sb. ra(z)sad (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Conev 74); răsădi, vb. (a transplanta, a marcota), din bg., sb. ra(z)saditi; răsadniță, s. f. (loc cu răsaduri, pepinieră), cf. sb. razsanica; presădi, vb. (a marcota, a planta), din sl. presaditi; prisădi, vb. (a planta), din sl. prisaditi.
sad n. tot ce se plantează. [Slav. SADŬ, plantă, fruct].
sad n., pl. urĭ (vsl. sadŭ, plantă, pom, poamă. V. ră-sad). Plantă tînără (legumă, pom) care a ĭeșit din sămînță și urmează să fie răsădită. Vie sădită de curînd (V. halîngă). Plantă sădită de mîna omuluĭ: buruĭenile și sadurile (Isp.). Livadă saŭ vie.
SAD s. (înv.) pusoare.
sad s. v. BĂRBOASĂ. BUTAȘ. CATEGORIE. CHIP. FEL. FERMENT. GEN. GRĂDINĂ. LIVADĂ. MAIA. NEAM. PLANTĂ. POMET. RĂSAD. SADINĂ. SĂMÎNȚĂ. SOI. SORT. SPECIE. TIP. VARIETATE. VEGETALĂ.
sa s. v. VRANĂ.
RÂUL SADULUI, com. în jud. Sibiu, situată la poalele N ale m-ților Lotrului și cele E ale m-ților Cindrel, pe cursul mijlociu al râului Sadu; 620 loc. (2005). Hidrocentrala Sadu V (27,4 MW) dată în funcțiune în 1955. Expl. și prelucr. lemnului (cherestea).

sadă dex

Intrare: sad
sadă substantiv feminin
sad substantiv neutru