sacristie definitie

11 definiții pentru sacristie

SACRISTÍE, sacristii, s. f. Clădire sau încăpere anexă a bisericilor catolice, în care se păstrează obiectele de cult și veșmintele preoțești. – Din fr. sacristie, lat. sacristia.
SACRISTÍE, sacristii, s. f. Încăpere într-o biserică catolică sau clădire special ridicată lângă o biserică catolică, în care se păstrează obiectele de cult și veșmintele preoțești. – Din fr. sacristie, lat. sacristia.
SACRISTÍE, sacristii, s. f. Încăpere într-o biserică catolică sau clădire specială lîngă biserică, în care se păstrează obiectele de cult. Mica sacristie ce este lipită de biserica cea mare și schimbată în paraclis rămîne mai mult goală. ALECSANDRI, S. 16.
sacristíe (sa-cris-) s. f., art. sacristía, g.-d. art. sacristíei; pl. sacristíi, art. sacristíile
sacristíe s. f. (sil. -cris-), art. sacristía, g.-d. art. sacristíei; pl. sacristíi, art. sacristíile
SACRISTÍE s. (BIS.) (înv.) sacrariu, (grecism înv.) schevofilachie. (~ a unei biserici.)
SACRISTÍE s.f. Anexă a sanctuarului într-o biserică catolică unde se păstrează obiectele de cult. [Gen. -iei. / < fr. sacristie, cf. lat. sacra – lucruri sfinte].
SACRISTÍE s. f. anexă a sanctuarului într-o biserică catolică, unde se păstrează obiectele și veșmintele de cult. (< lat. sacristia, fr. sacristie)
SACRISTÍE ~i f. (în biserica catolică) Încăpere unde se păstrează obiectele de cult și veșmintele preoțești. [G.-D. sacristiei; Sil. sa-cris-] /<lat. sacristia, fr. sacristie
sacristie f. locul unde se țin odoarele bisericești.
SACRISTIE s. (BIS.) (înv.) sacrariu, (grecism înv.) schevofilachie. (~ a unei biserici.)

sacristie dex

Intrare: sacristie
sacristie substantiv feminin
  • silabisire: -cris-