Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru sacrilegiu

SACRIL├ëGIU, sacrilegii, s. n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau, p. ext., a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, p├óng─ârire. [Var.; (├«nv.) sacril├ęj s. n.] ÔÇô Din fr. sacril├Ęge, lat. sacrilegium.
SACRILÉJ s. n. v. sacrilegiu.
SACRIL├ëGIU, sacrilegii, s. n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau, p. ext., a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, p├óng─ârire. [Var.: (├«nv.) sacril├ęj s. n.] ÔÇô Din fr. sacril├Ęge, lat. sacrilegium.
SACRILÉJ s. n. v. sacrilegiu.
SACRIL├ëGIU, sacrilegii, s. n. Profanare a lucrurilor sfinte, p. ext. a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, p├«ng─ârire. Copiii cutezar─â s─â cear─â... ├«nlocuirea cu dou─â tablouri mai apropiate de moda artistic─â a timpului. Ideea fusese ├«ns─â respins─â de Elena ╚Öi Constantin Lipan cu indignare, ca un necugetat sacrilegiu. C. PETRESCU, C. V. 90. ÔÇô Variant─â: sacril├ęj (CARAGIALE, S. U. 84) s. n.
SACRILÉJ s. n. v. sacrilegiu.
sacril├ęgiu (sa-cri-) [giu pron. giu] s. n., art. sacril├ęgiul; pl. sacril├ęgii, art. sacril├ęgiile (-gi-i-)
sacril├ęgiu s. n. (sil. -cri-) [-giu pron. -giu], art. sacril├ęgiul; pl. sacril├ęgii, art. sacril├ęgiile (sil. -gi-i-)
sacril├ęj (= sacril├ęgiu) s. n., pl. sacril├ęjii
SACRILÉGIU s. 1. v. profanare. 2. impietate. (A comis un ~.)
SACRIL├ëGIU s.n. Necinstire, profanare a unui lucru considerat sf├ónt, a unui lucru deosebit de scump. [Pron. -giu, var. sacrilej s.n. / cf. lat. sacrilegium, it. sacrilegio, fr. sacril├Ęge].
SACRILÉJ s.n. v. sacrilegiu.
SACRIL├ëGIU s. n. necinstire, profanare a unui lucru considerat sf├ónt sau deosebit de scump. (< lat. sacrilegium, fr. sacril├Ęge)
SACRILÉGIU ~i n. Act de profanare a lucrurilor sacre (sau demne de respect); pângărire. [Sil. sa-cri-le-giu] /<lat. sacrilegium, fr. sacrilege
sacrilegiu n. 1. p├óng─ârirea celor sfinte; 2. hulirea unui preot sau a unei persoane demn─â de venera╚Ťiune.
* sacril├ęgi┼ş n. (lat. sacrilegium). Profanare de lucrur─ş sa┼ş de persoane sacre: a lovi un preut e un sacrilegi┼ş.
SACRILEGIU s. 1. batjocorire, necinstire, pîngărire, profanare, spurcare, violare, (înv. și pop.) prihănire. (~ unui loc considerat sfînt.) 2. impietate. (A comis un ~.)

Sacrilegiu dex online | sinonim

Sacrilegiu definitie

Intrare: sacrilegiu
sacrilej
sacrilegiu substantiv neutru
  • silabisire: -cri-
  • pronun╚Ťie: -giu pr. -g─şu