sacrileg definitie

14 definiții pentru sacrileg

SACRILÉG, -Ă, sacrilegi, -ge, adj. (Livr.) Care săvârșește un sacrilegiu; p. ext. nelegiuit. – Din lat. sacrilegus.
SACRILÉG, -Ă, sacrilegi, -ge, adj. (Livr.) Care săvârșește un sacrilegiu; p. ext. nelegiuit. – Din lat. sacrilegus.
SACRILÉG, -Ă, sacrilegi, -e, adj. (Învechit) Nelegiuit, scelerat. Faptă sacrilegă. – Variantă: sacrilége (MACEDONSKI, O. II 181, GHICA, A. 675) adj. f.
sacrilég (livr.) (sa-cri-) adj. m., pl. sacrilégi; f. sacrilégă, pl. sacrilége
sacrilég adj. m. (sil. -cri-), pl. sacrilégi; f. sg. sacrilégă, pl. sacrilége
SACRILÉG adj. v. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos.
SACRILÉG adj., s. v. pângăritor, profanator.
SACRILÉG, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care săvârșește un sacrilegiu; nelegiuit, blestemat. [< lat. sacrilegus < sacer – sacru, legere – a culege].
SACRILÉG, -Ă adj., s. m. f. (cel) care săvârșește un sacrilegiu; profanator; (p. ext.) nelegiuit, blestemat. (< lat. sacrilegus)
SACRILÉG ~gă (~gi, ~ge) și substantival livr. Care comite un sacrilegiu. /<lat. sacrilegus, fr. sacrilege
sacrileg a. ce ține de un sacrilegiu: faptă sacrilegă. ║ m. cel ce comite un sacrilegiu.
* sacrilég, -ă adj. (lat. sacrilegus, d. sacra, lucrurĭ sacre, și légere, a culege = a fura). Profanator, blăstămat, care se atinge de lucrurĭ saŭ persoane sfinte: mînă sacrilegă. Subst. Proclet, hoț de bisericĭ.
sacrileg adj. v. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIȘELESC. MIZERABIL. MÎRȘAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. RUȘINOS. SCELERAT. TICĂLOS.
sacrileg adj., s. v. PÎNGĂRITOR. PROFANATOR.

sacrileg dex

Intrare: sacrileg
sacrileg adjectiv
  • silabisire: -cri-