SACRALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este sacru1. – Sacral2 + suf. -itate.

SACRALITÁTE s. f. (Rar) Caracterul a ceea ce este sacru1. – Sacral2 + suf. -itate.

*sacralitáte (sa-cra-) s. f., g.-d. art. sacralitắții

sacralitáte s. f., g.-d. art. sacrilității

SACRALITÁTE s. v. sfințenie.

SACRALITÁTE s. f. caracter sacru. (< it. sacralità)

sacralitate s. v. SFINȚENIE.

sacralitáte s. f. Caracter sacru ◊ „Naturalitatea în sculptură este gândire alegorică, simbol, sacralitate sau căutarea esențelor ascunse în material, și nu reproducerea fotografică a aparențelor exterioare.” Luc. 5 VIII 67 p. 10 (din sacral + -itate; DEX-S)