Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru sacou

SAC├ôU, sacouri, s. n. Hain─â (b─ârb─âteasc─â) mai lejer─â. ÔÇô Din germ. Sakko.
SAC├ôU, sacouri, s. n. Hain─â b─ârb─âteasc─â (mai lejer─â). ÔÇô Din germ. Sakko.
SAC├ôU, sacouri, s. n. Hain─â b─ârb─âteasc─â; veston, surtuc. La doi pa╚Öi de noi se oprir─â doi domni, c─ârora prim─âvara le oferea prilejul s─â apar─â ├«n sacouri, t─âiate dup─â moda nou─â. CAMIL PETRESCU, P. 15. Unii ├«n sacouri de purtare, ca o demonstra╚Ťie c─â ei s├«nt aici la datorie, nu la petrecere. REBREANU, R. I 265. Buzunarele sacoului erau ├«n╚Ťesate cu franzelu╚Ťe ╚Öi mere. BASSARABESCU, S. N. 28.
sac├│u s. n., art. sac├│ul; pl. sac├│uri
sac├│u s. n., art. sac├│ul; pl. sac├│uri
SAC├ôU s. hain─â, veston. (~ cu pantaloni asorta╚Ťi.)
SACÓU s.n. Veston, haină bărbătească. [< germ. Sakko].
SACÓU s. n. veston, haină bărbătească (mai largă). (< germ. Sakko)
SACÓU ~ri n. Haină bărbătească ușoară, fără căptușeală, purtată peste cămașă. /<germ. sakko
sacou n. gheroc f─âr─â desp─âr╚Ťituri ├«n spate.
* sac├│┼ş n., pl. ur─ş (pe cale fr., d. it. sacco, un fel de stof─â groas─â de l├«n─â; vestito de sacco, ├«mbr─âcat ├«n stofa asta). Barb. Surtuc, ha─şn─â b─ârb─âteasc─â or─â╚Öeneasc─â scurt─â care se poart─â peste c─âma╚Ö─â sa┼ş peste vest─â.
SACOU s. veston. (~ de var─â.)
a face (cuiva) un sacou expr. (friz.) a t─âia un client cu briciul pe ambii obraji.

Sacou dex online | sinonim

Sacou definitie

Intrare: sacou
sacou substantiv neutru