sacou definitie

13 definiții pentru sacou

SACÓU, sacouri, s. n. Haină (bărbătească) mai lejeră. – Din germ. Sakko.
SACÓU, sacouri, s. n. Haină bărbătească (mai lejeră). – Din germ. Sakko.
SACÓU, sacouri, s. n. Haină bărbătească; veston, surtuc. La doi pași de noi se opriră doi domni, cărora primăvara le oferea prilejul să apară în sacouri, tăiate după moda nouă. CAMIL PETRESCU, P. 15. Unii în sacouri de purtare, ca o demonstrație că ei sînt aici la datorie, nu la petrecere. REBREANU, R. I 265. Buzunarele sacoului erau înțesate cu franzeluțe și mere. BASSARABESCU, S. N. 28.
sacóu s. n., art. sacóul; pl. sacóuri
sacóu s. n., art. sacóul; pl. sacóuri
SACÓU s. haină, veston. (~ cu pantaloni asortați.)
SACÓU s.n. Veston, haină bărbătească. [< germ. Sakko].
SACÓU s. n. veston, haină bărbătească (mai largă). (< germ. Sakko)
SACÓU ~ri n. Haină bărbătească ușoară, fără căptușeală, purtată peste cămașă. /<germ. sakko
sacou n. gheroc fără despărțituri în spate.
* sacóŭ n., pl. urĭ (pe cale fr., d. it. sacco, un fel de stofă groasă de lînă; vestito de sacco, îmbrăcat în stofa asta). Barb. Surtuc, haĭnă bărbătească orășenească scurtă care se poartă peste cămașă saŭ peste vestă.
SACOU s. veston. (~ de vară.)
a face (cuiva) un sacou expr. (friz.) a tăia un client cu briciul pe ambii obraji.

sacou dex

Intrare: sacou
sacou substantiv neutru