sacos definitie

2 intrări

12 definiții pentru sacos

SÁCOS, sacose, s. n. Veșmânt arhieresc de mătase, lung până la genunchi și cu mâneci largi, care se poartă peste stihar. – Din ngr. sákkos.
SÁCOS, sacose, s. n. Veșmânt arhieresc de mătase, lung până la genunchi și cu mâneci largi, care se poartă peste stihar. – Din ngr. sákkos.
SÁCOS, sacose, s. n. Veșmînt arhieresc de mătase, lung pînă la genunchi, cu mîneci largi, care se poartă peste stihar. Ioan, suindu-se pe tron, îi trimise... mitropolitului Iosif sacos și mitră. NEGRUZZI, S. I 213.
SĂCÓS, -OÁSĂ, săcoși, -oase, adj. În felul unui sac, ca un sac; de sac. Purta o haină săcoasă, gri-cafenie. C. PETRESCU, A. 479.
SĂCÓS, -OÁSĂ, săcoși, -oase, adj. (Rar) Ca un sac; de sac. – Din sac + suf. -os.
sácos s. n., pl. sácose
sácos s. n., pl. sácose
SÁCOS s. (BIS.) (grecism înv.) polistavrion. (~ arhieresc.)
sàcos n. vesmânt arhieresc de mătase. [Gr. mod.].
sácos n., pl. urĭ (ngr. sákkos, d. lat. saccus, sac; vsl. sakosŭ). Mantaŭa de matasă de mare ceremonie a prelaților cînd oficiază. V. felon, stihar.
SACOS s. (BIS.) (grecism înv.) polistavrion. (~ arhieresc.)
SACÓS (< ngr.) s. n. Veșmânt arhieresc de mătase, ornamentat cu broderii și pietre scumpe, cu mâneci, lung până la genunchi, care se poartă peste stihar; simbolizează hlamida batjocurii lui Iisus. Sunt de remarcat s. de la Sucevița (sec. 16) și cel al mitropolitului Varlaam (1642).

sacos dex

Intrare: sacos
sacos substantiv neutru
Intrare: săcos
săcos