Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru sachelar

SACHELÁR, sachelari, s. m. (Înv.) Grad onorific în ierarhia bisericească; preot care purta acel grad. – Din ngr. sakellários.
SACHELÁR, sachelari, s. m. (Înv.) Grad onorific în ierarhia preoțească; preot care purta acel grad. – Din ngr. sakellários.
SACHELÁR, sachelari, s. m. (Învechit) Grad onorific în ierarhia preoțească. Cuviosul sachelar A. M., paroh al bisericii «Sf. Îngeri» din Buzău. La TDRG.
sachelár (înv.) s. m., pl. sachelári
sachelár s. m., pl. sachelári
sachelár (sachelári), s. m. – Inspector ecleziastic al mănăstirilor. – Var. înv. sachelariu. Mgr. σαϰελλάριος, din lat. sacellum (Cihac, II, 693), cf. sl. sakelariĭ.
sachelár m. (ngr. sakellarios, d. lat. sacellum, templu mic, capelă, dim. d. sacrum, lucru sacru; vsl. sakelariĭ). Preut de gradu întîĭ. V. preut.

sachelar definitie

sachelar dex

Intrare: sachelar
sachelar substantiv masculin