sacadat definitie

3 intrări

19 definiții pentru sacadat

SACADÁ, sacadez, vb. I. Intranz. (Livr.) A vorbi sau a acționa cu întreruperi bruște și dese (la intervale regulate). – Din fr. saccader.
SACADÁT, -Ă, sacadați, -te, adj. (Despre mișcări, sunete, vorbe etc.; adesea adverbial) Cu întreruperi scurte, bruște și dese (la intervale egale); intermitent. – Din fr. saccadé.
SACADÁ, sacadez, vb. I. Intranz. (Livr.) A vorbi sau a acționa cu întreruperi bruște și dese (la intervale regulate). – Din fr. saccader.
SACADÁT, -Ă, sacadați, -te, adj. (Despre mișcări, sunete, vorbe etc.; adesea adverbial) Cu întreruperi scurte, bruște și dese (la intervale egale); intermitent. – Din fr. saccadé.
SACADÁT, -Ă, sacadați, -te, adj. (Despre mișcări, sunete, vorbe etc.) Cu întreruperi scurte și dese; intermitent. Mîna are mișcări sacadate de păpușă mecanică. C. PETRESCU, Î. II 36. Simt mirosul greu, înecăcios, de untdelemn ars, răspîndit de jos, de la mașina care-și grăbește mereu mișcările sacadate. BART, S. M. 19. ◊ (Adverbial) Domnule colonel... îi răspunse sacadat căpitanul. CAMILAR, N. I 151. Pironindu-și ochii cu hotărîre în ochii generalului, vorbi repede, sacadat. REBREANU, P. S. 92. Tălăngile sună sacadat pe dealuri. IBRĂILEANU, A. 106.
sacadá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 sacadeáză
*sacadát adj. m., pl. sacadați; f. sacadată, pl. sacadate
sacadá vb., ind. prez. 1 sg. sacadéz, 3 sg. și pl. sacadeáză
sacadát adj. m., pl. sacadáți; f. sg. sacadátă, pl. sacadáte
SACADÁT adj., adv. 1. adj. v. ritmic. 2. adj. sincopat. (Ritm ~ al versurilor.) 3. adj. v. săltăreț. 4. adv. v. staccato.
SACADÁT, -Ă adj. (Despre mișcări, vorbire etc.) Cu întreruperi dese și scurte; intermitent. [Cf. fr. saccadé].
SACADÁ vb. intr. a vorbi, a acționa, a se manifesta sacadat. (< fr. saccader)
SACADÁT, -Ă adj. cu întreruperi dese și scurte; intermitent. (< fr. saccadé)
A SACADÁ ~éz tranz. 1) (cuvinte, silabe etc.) A rosti cu întreruperi scurte și regulate. 2) (mișcări) A efectua cu întreruperi dese și scurte (ce se repetă la intervale regulate). /< fr. saccader
sacadat a. 1. neregulat: mers sacadat; 2. fig. stil sacadat, compus din fraze scurte și neplăcute la auz.
* sacadát, -ă adj. (fr. saccadé). Brusc, întrerupt: mișcărĭ sacadate. Fig. Stil sacadat, vorbă sacadată, cu fraze scurte și oprirĭ prea dese. – Curat rom. zmuncit. V. staccato.
* sacadéz v. tr. (fr. saccader, d. saccade, sacadă). Opresc brusc și des: a sacada un cal. Fig. Sacadez vorba, vorbesc cu oprirĭ prea dese, cu fraze prea scurte. – Curat rom. zmuncesc.
SACADAT adj., adv. 1. adj. intermitent, ritmic, (fig.) rupt. (Bătăi ~.) 2. adj. sincopat. (Ritm ~ al versurilor.) 3. adj. ritmat, săltat, săltăreț, săltător, (prin Mold. și Bucov.) scuturat. (O muzică ~.) 4. adv. (MUZ.) staccato.
SĂCĂDAT, com. în jud. Bihor, situată în culoarul Oradea-Vad-Borod, la poalele dealurilor Pădurii Craiului, pe stg. Crișului Repede și pe râul Chigic; 1.792 loc. (2005). Stație (în satul S.) și haltă de c. f. (în satul Săbolciu). Satele S. și Săbolciu apar menționate documentar în 1256, iar satul Borșa în 1249. Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gravriil (1692, cu picturi în altar din 1807 și pe pereții interiori din 1837), în satul Borșa.

sacadat dex

Intrare: sacadat
sacadat adjectiv
Intrare: sacada
sacada verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: săcădat
săcădat