sacâz definitie

2 intrări

15 definiții pentru sacâz

SACẤZ s. n. (Chim.) Colofoniu. – Din tc. sakiz.
SACẤZ s. n. (Chim.) Colofoniu. – Din tc. sakiz.
SACÎ́Z, sacîzuri, s. n. 1. Colofoniu. Lăutarul trăgea arcușul pe sacîz. SANDU-ALDEA, D. N. 198. Luă arcușul din cui, deschise o cutioară mică, și frecă arcușul cu sacîz. DELAVRANCEA, T. 49. 2. Mastic (2). Nevasta zapciului așeză pe masă tăvile cu dulceață de sacîz și apă rece. CAMIL PETRESCU, O. II 177. Domițian o găsi într-un iatac întunecos, în fundul unui pat, mestecînd sacîz. BASSARABESCU, V. 16. [Gusta] țuica de prune și de drojdii, rachiurile de sacîz și de anason. ODOBESCU, S. I 84. ♦ Mastică. Au mai tras ceva sacîz pe gît. ȘEZ. IX 79.
sacấz s. n.
sacâz s. n.
SACÂZ s. 1. (CHIM.) colofoniu. (~ pentru vioară.) 2. mastic. (Dulceață de ~.)
SACÂZ s. v. mastică.
sacîz (-zuri), s. n. – Colofoniu. – Mr. samsacîz. Tc. sakiz, samsakiz (Șeineanu, II, 305; Lokotsch 1801), de origine turanică, cf. cuman. sachex (Kuun 92), sb. sakaz, alb. sakes.
SACÂZ ~uri n. Produs care rămâne după înlăturarea terebentinei din rășina de conifere și care are întrebuințări în industria hârtiei, a lacurilor etc.; colofoniu. /<turc. sakiz
sacâz n. 1. mastic: rachiurile de sacâz și de anason OD.; 2. colofoniu: își frecă arcușul cu sacâz. [Turc. SAKYZ].
Sacâz n. numele turcesc al Insulei Hio: un împărat dela Indiile Răsăritului sau de prin țara Sacâzului FIL.
sacî́z n., pl. urĭ (turc. sakyz). Mastică, rășină de lentisc (care se mestică în gură ca și betelu). Colofoniŭ, rășină de frecat arcușu vioriĭ.
sacîz s. v. MASTICĂ.
SACÎZ s. 1. (CHIM.) colofoniu. (~ pentru vioară.) 2. mastic. (Dulceață de ~.)
a da cu sacâz expr. (eufem.d. ambele sexe) 1. a se masturba. 2. a avea contact sexual.

sacâz dex

Intrare: sacâz
sacâz substantiv neutru
Intrare: Sacâz
Sacâz