Dicționare ale limbii române

2 intrări

13 definiții pentru sabur

SÁBUR s. n. Substanță solidă cu miros plăcut și cu gust amar, extrasă din frunzele unor specii de aloe, utilizată în farmacie. – Din tc. sabur, sabir.
SÁBUR s. n. Substanță solidă cu miros plăcut și cu gust amar, extrasă din frunzele unor specii de aloe, întrebuințată în farmacie. – Din tc. sabur, sabir.
SÁBUR s. n. Substanță solidă cu miros plăcut și cu gust foarte amar, extrasă din frunzele diferitelor specii de aloe și întrebuințată în farmacie.
sábur s. n.
sábur s. n.
SÁBUR s. v. aloe.
sabúr s. m. – Aloe. – Var. înv. sabri. Tc. (arab.) sabr (Șeineanu, II, 303; Lokotsch 1745), cf. cuman. sabur, per. sabor, ngr. σαμπούρι, rus. sabur și REW 7478b.
SABÚR n. Substanță solidă cu miros plăcut și gust amar, extrasă din frunzele unor specii de aloe, întrebuințată în medicină. /<turc. sabur
sàbur n. 1. suc de aloe, substanță roșiatică, cu miros plăcut și cu gust foarte amar: saburul servă ca purgativ și poporul îl întrebuințează ca leac pentru venin; 2. fig. alinare, mângâiere: împărăția începu să-și mai facă sabur inimei POP. [Turc. SABR, aloe].
sábur m. (turc. [d. ar.] sabr, sabyr, și sabir; rus. sabúr). O plantă liliacee groasă (áloe) din care se scoate o rășină amară și purgativă și ale căreĭ fibre (din frunzele eĭ dese și cărnoase) servesc la facerea frînghiilor și cergilor (E originară din sudu Africii și se cultivă în sudu Europeĭ și în țările tropicale). V. și odogacĭ.
sabur s. v. ALOE.
Sîbur v. Sîmbure 1.
ALOE L., SABUR, fam. Liliaceae. Gen originar din Africa (regiuni tropicale și meridionale), cca 200 specii, perene, cu numeroase forme pitice și înalte. Frunze persistente, cărnoase, cu spini moi pe margini, așezate în spirală. Flori mici, tubulare, albe, galbene, roz, portocalii sau roșii, reunite în spic sau racem.

sabur definitie

sabur dex

Intrare: sabur
sabur substantiv neutru
Intrare: Sâbur
Sâbur