Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru sabotaj

SABOT├üJ, sabotaje, s. n. Ac╚Ťiune av├ónd ca scop ├«mpiedicarea bunului mers al unei activit─â╚Ťi, ├«n special fr├ónarea desf─â╚Öur─ârii normale a unui proces de produc╚Ťie. ÔÇô Din fr. sabotage.
SABOT├üJ, sabotaje, s. n. Ac╚Ťiune av├ónd ca scop ├«mpiedicarea bunului mers al unei activit─â╚Ťi, ├«n special fr├ónarea desf─â╚Öurarii normale a unui proces de produc╚Ťie. ÔÇô Din fr. sabotage.
SABOT├üJ, sabotaje, s. n. ├Ämpiedicare a bunului mers al unei ac╚Ťiuni; fr├«nare inten╚Ťionat─â a desf─â╚Öur─ârii normale a unui proces de produc╚Ťie. ╚śi-l mai b─âgase ╚Öi la pu╚Öc─ârie vreme de un an, pentru vina de sabotaj. DUMITRIU, P. F. 64.
sabotáj s. n., pl. sabotáje
sabotáj s. n., pl. sabotáje
SABOTÁJ s. sabotare.
SABOT├üJ s.n. Distrugere, stricare con╚Ötient─â a unui lucru, a unei ma╚Öini etc. pentru a z─âd─ârnici o ac╚Ťiune, un proces etc.; ├«mpiedicarea, fr├ónarea inten╚Ťionat─â a realiz─ârii unui lucru, a unei ac╚Ťiuni. [< fr. sabotage].
SABOT├üJ s. n. distrugere, stricare con╚Ötient─â a unui lucru, a unei ma╚Öini etc., pentru a z─âd─ârnici o ac╚Ťiune, un proces etc. (< fr. sabotage)
SABOT├üJ ~e n. Ac╚Ťiune de z─âd─ârnicire inten╚Ťionat─â a unui lucru sau a unei activit─â╚Ťi /<fr. sabotage
sabotaj n. apuc─âtur─â necinstit─â a lucr─âtorilor cari inten╚Ťional deterioreaz─â materialul st─âp├ónului lor.
* sabot├íj n., pl. e (fr. sabotaje). Ac╚Ťiunea de a sabota.
SABOTAJ s. sabotare.

Sabotaj dex online | sinonim

Sabotaj definitie

Intrare: sabotaj
sabotaj substantiv neutru