sabotaj definitie

12 definiții pentru sabotaj

SABOTÁJ, sabotaje, s. n. Acțiune având ca scop împiedicarea bunului mers al unei activități, în special frânarea desfășurării normale a unui proces de producție. – Din fr. sabotage.
SABOTÁJ, sabotaje, s. n. Acțiune având ca scop împiedicarea bunului mers al unei activități, în special frânarea desfășurarii normale a unui proces de producție. – Din fr. sabotage.
SABOTÁJ, sabotaje, s. n. Împiedicare a bunului mers al unei acțiuni; frînare intenționată a desfășurării normale a unui proces de producție. Și-l mai băgase și la pușcărie vreme de un an, pentru vina de sabotaj. DUMITRIU, P. F. 64.
sabotáj s. n., pl. sabotáje
sabotáj s. n., pl. sabotáje
SABOTÁJ s. sabotare.
SABOTÁJ s.n. Distrugere, stricare conștientă a unui lucru, a unei mașini etc. pentru a zădărnici o acțiune, un proces etc.; împiedicarea, frânarea intenționată a realizării unui lucru, a unei acțiuni. [< fr. sabotage].
SABOTÁJ s. n. distrugere, stricare conștientă a unui lucru, a unei mașini etc., pentru a zădărnici o acțiune, un proces etc. (< fr. sabotage)
SABOTÁJ ~e n. Acțiune de zădărnicire intenționată a unui lucru sau a unei activități /<fr. sabotage
sabotaj n. apucătură necinstită a lucrătorilor cari intențional deteriorează materialul stăpânului lor.
* sabotáj n., pl. e (fr. sabotaje). Acțiunea de a sabota.
SABOTAJ s. sabotare.

sabotaj dex

Intrare: sabotaj
sabotaj substantiv neutru