sabota definitie

2 intrări

17 definiții pentru sabota

SABOTÁ, sabotez, vb. I. Tranz. A împiedica (prin uneltiri) bunul mers al unei acțiuni; spec. a frâna intenționat desfășurarea normală a unui proces de producție. – Din fr. saboter.
ȘABÓTĂ, șabote, s. f. Piesă grea de metal care susține nicovala la unele ciocane mecanizate, fiind așezată elastic pe fundația ciocanului. – Din germ. Shabotte.
SABOTÁ, sabotez, vb. I. Tranz. A împiedica (prin uneltiri) bunul mers al unei acțiuni; spec. a frâna intenționat desfășurarea normală a unui proces de producție. – Din fr. saboter.
ȘABÓTĂ, șabote, s. f. Piesă grea de metal care susține nicovala la unele ciocane mecanizate, fiind așezată elastic pe fundația ciocanului. – Din germ. Schabotte.
SABOTÁ, sabotez, vb. I. Tranz. A împiedica prin uneltiri bunul mers al unei acțiuni; a frîna intenționat desfășurarea normală a unui proces de producție.
sabotá (a ~) vb., ind. prez. 3 saboteáză
șabótă s. f., g.-d. art. șabótei; pl. șabóte
sabotá vb., ind. prez. 1 sg. sabotéz, 3 sg. și pl. saboteáză
șabótă s. f., pl. șabóte
SABOTÁ vb. I. tr. 1. A împiedica, a submina, a frâna în ascuns realizarea unui lucru, a unei acțiuni; a împiedica intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. A ciopli, a cresta oblic traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. [< fr. saboter].
ȘABÓTĂ s.f. Piesă metalică care susține nicovala la un ciocan mecanic de forjat. [Cf. germ. Schabotte].
SABOTÁ vb. tr. 1. a împiedica, a submina, a frâna intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. a ciopli, a cresta traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. (< fr. saboter)
ȘABÓTĂ s. f. piesă grea de metal care susține nicovala la un ciocan mecanic de forjat. (< germ. Schabotte)
A SABOTÁ ~éz tranz. (acțiuni colective, situații, lucruri etc.) A împiedica printr-un act de sabotaj. ~ negocierile. /<fr. saboter
ȘABÓTĂ ~e f. Postament de metal al nicovalei la ciocanele mecanice (de forjare). /<germ. Schabotte
sabotà v. a strica sau distruge cu tot dinadinsul materialul încredințat lucrătorilor.
* sabotéz v. tr. (fr. saboter, d. sabot, bocanc de lemn, copită, opritoare de roată cînd merge căruța la vale). Împedic mersu unuĭ pin grevă ș.a.

sabota dex

Intrare: șabotă
șabotă substantiv feminin
Intrare: sabota
sabota verb grupa I conjugarea a II-a