sațietate definitie

12 definiții pentru sațietate

SAȚIETÁTE s. f. Saț, saturație. [Pr.: -ți-e-] – Din fr. satieté, lat. satietas, -atis.
SAȚIETÁTE s. f. (Rar) Saț, saturație. [Pr.: -ți-e-] – Din fr. satiété, lat. satietas, -atis.
SAȚIETÁTE s. f. Saț, saturație.
sațietáte (-ți-e-) s. f., g.-d. art. sațietắții
sațietáte s. f. (sil. -ți-e-), g.-d. art. sațietății
SAȚIETÁTE s. v. săturare.
SAȚIETÁTE s.f. Saț, saturație; îmbuibare. [Cf. lat. satietas, fr. satiété].
SAȚIETÁTE s. f. 1. saț, saturație; îmbuibare. 2. plictiseală, oboseală, dezgust provocat de suprasaturație; saturație (2). (< fr. satiété, lat. satietas)
SAȚIETÁTE f. Stare a celui sătul. [G.-D. sațietății; Sil. - ți- e] /<fr. satiété, lat. satietas, ~atis
sațietate f. 1. îndopare cu mâncări; 2. fig. desgust produs printr’un uz necumpătat.
* sațietáte f. (lat. satietas, -átis). Săturare cît nu se maĭ poate: a mînca pînă la sațietate. Fig. Sațietate de glorie, a repeta un lucru pînă la sațietate.
sațietate s. v. SĂTURARE.

sațietate dex

Intrare: sațietate
sațietate substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e-