Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru sătuleț

SĂTULÉȚ, sătulețe, s. n. Diminutiv al lui sat; sătuc, sătișor, săticel, sătucean. – Sat + suf. uleț.
SĂTULÉȚ, sătulețe, s. n. Diminutiv al lui sat; sătuc, sătișor, săticel, sătucean. – Sat + suf. -uleț.
SĂTULÉȚ, sătulețe, s. n. Diminutiv al lui sat. Așa vînt strașnic, așa valuri mari, de mult nu se pomeniseră la Caterlez, sătuleț la gura San-Giorgiu a Dunării. CONTEMPORANUL, IV 41. Crainicul Răzvan-vodă, după ce rătăci multă vreme cu soții săi, ajunse spre seară într-un sătuleț, unde se odihni puțin. BĂLCESCU, O. I 343.
sătuléț s. n., pl. sătuléțe
sătuléț s. n., pl. sătuléțe
SĂTULÉȚ s. v. sătuc.
sătuléț n., pl. e (dim. d. sat). Sat mic.
SĂTULEȚ s. sătișor, sătuc, (rar) sătulean, (înv. și reg.) săticel, sătucel, (reg.) săteac, sătic, săticean, sătucean, săturel, sătuț.

Sătuleț dex online | sinonim

Sătuleț definitie

Intrare: sătuleț
sătuleț substantiv neutru