SĂTÚC, sătucuri, s. n. Sătuleț. – Sat + suf. -uc.

SĂTÚC, sătucuri, s. n. Sătuleț. – Sat + suf. -uc.

SĂTÚC, sătucuri, s. n. Sătuleț. Să fi rămas în sătucul acela – despre care vă povesteam – cu cîntec de cristei în diminețile cu cer cristalin. C. PETRESCU, S. 8. Dar colo sus, pe deal, se ridică propriul lui sătuc. TEODORESCU, P. P. 434.

sătúc s. n., pl. sătúcuri

sătúc s. n., pl. sătúcuri/sătúce

SĂTÚC s. sătișor, sătuleț, (rar) sătulean, (înv. și reg.) saticel, sătucel, (reg.) săteac, sătic, săticean, sătucean, săturel, sătuț.

sătuc n. sătuleț.

sătúc n., pl. e, sătuceán și săticeán n., pl. e (dim. d. sat). sat mic.

SĂTUC s. sătișor, sătuleț, (rar) sătulean, (înv. și reg.) săticel, sătucel, (reg.) săteac, sătic, săticean, sătucean, săturel, sătuț.