SĂTIȘÓR, sătișoare, s. n. (Rar) Sătuleț. – Sat + suf. -ișor.

SĂTIȘOR, sătișoare, s. n. Sătuleț. – Sat + suf. -ișor.

SĂTIȘÓR, sătișoare, s. n. Sătuleț. Într-acest sătișor au sosit cam de cătră sară. SBIERA, P. 217. Prin verde ogor, Lîngă sătișoare-N răsărit de soare. TEODORESCU, P. P. 64.

sătișór (rar) s. n., pl. sătișoáre

sătișór s. n., pl. sătișoáre

SĂTIȘÓR s. v. sătuc.

sătișór n., pl. oáre (dim. d. sat). Sat mic.

SĂTIȘOR s. sătuc, sătuleț, (rar) sătulean, (înv. și reg.) săticel, sătucel, (reg.) săteac, sătic, săticean, sătucean, săturel, sătuț.