SĂRMĂNÚȚ, -Ă, sărmănuți, -e, adj. (Pop.) Sărmănel. – Sărman + suf. -uț.

SĂRMĂNÚȚ, -Ă, sărmănuți, -e, adj. (Pop.) Sărmănel. – Sărman + suf. -uț.

SĂRMĂNÚȚ, -Ă, sărmănuți, -e, adj. (Popular) Sărmănel. Care fată-i sărmănuță. MARIAN, S. 123.

sărmănúț (pop.) adj. m., pl. sărmănúți; f. sărmănúță, pl. sărmănúțe

sărmănúț adj. m., pl. sărmănúți; f. sg. sărmănúță, pl. sărmănúțe

SĂRMĂNÚȚ adj., s. v. sărăcuț.

sărmănúț, sărmănúță, sărmănúți, sărmănúțe, adj. (pop.) 1. sărmănel, orfan. 2. biet, nefericit, nenorocit.

sărmănuț adj., s. v. SĂRĂCUȚ.