Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru s─âritur─â

S─éRIT├ÜR─é, s─ârituri, s. f. 1. Rezultatul ac╚Ťiunii de a s─âri; salt. ÔÖŽ Nume dat mai multor probe sportive (├«n atletism, nata╚Ťie, schi etc.) ├«n care concurentul face un salt. 2. Spa╚Ťiu parcurs ├«ntr-un salt. 3. Fig. Trecere brusc─â de la o idee la alta, de la o etap─â, faz─â etc. la alta. ÔÖŽ Schimbare, oscila╚Ťie brusc─â. 4. Omisiune (de litere, de pagini); trecere cu vederea. ÔÇô S─âri + suf. -tur─â.
S─éRIT├ÜR─é, s─ârituri, s. f. 1. Rezultatul ac╚Ťiunii de a s─âri; salt. ÔÖŽ Nume dat mai multor probe sportive (├«n atletism, nata╚Ťie, schi etc.) ├«n care concurentul face un salt. 2. Spa╚Ťiu parcurs ├«ntr-un salt. 3. Fig. Trecere brusc─â de la o idee la alta, de la o etap─â, faz─â etc. la alta. ÔÖŽ Schimbare, oscila╚Ťie brusc─â. 4. Omisiune (de litere, de pagini); trecere cu vederea. ÔÇô S─âri + suf. -tur─â.
S─éRIT├ÜR─é, s─ârituri, s. f. 1. Rezultatul ac╚Ťiunii de a s─âri; salt. Dac─â calul nu f─âcea o s─âritur─â la o parte, lupul ├«nfigea ghearele ├«ntr-├«nsa [├«n fat─â]. ISPIRESCU, L. 14. Fac vro dou─â s─ârituri mai potrivite, m─â azv├«rl peste gard... ╚Öi-mi pierd urma. CREANG─é, A. 50. Din o s─âritur─â ├«i jos de pe prisp─â. ╚śEZ. III 179. ÔÖŽ Omisiune (de litere, de pagini), trecere cu vederea. 2. Spa╚Ťiu cuprins printr-un salt; distan╚Ť─â mic─â. Cozonac Clopotarul se prinse s─â fie ╚Öi slug─â la popa, fiind casa lui numai de o s─âritur─â de aici. SLAVICI, O. I 65.
s─ârit├║r─â s. f., g.-d. art. s─ârit├║rii; pl. s─ârit├║ri
s─ârit├║r─â s. f., g.-d. art. s─ârit├║rii; pl. s─ârit├║ri
SĂRITÚRĂ s. 1. salt, săltătură, (pop.) sărită, (reg.) saitoc, zburdătură, (înv.) săltare. (Dintr-o ~.) 2. hop, salt. (~ peste o groapă.) 3. v. omisiune.
SĂRITÚRĂ s. v. cascadă, cataractă, cădere de apă.
S─éRIT├ÜR─é ~i f. 1) Desprindere brusc─â a unui corp din pozi╚Ťia ini╚Ťial─â ╚Öi deplasare ├«ntr-o anumit─â direc╚Ťie; salt. ~ ├«nainte. ~ ├«n sus. 2) Distan╚Ť─â acoperit─â de cineva ├«n urma unei asemenea mi╚Öc─âri. 3) mai ales la pl. Prob─â sportiv─â bazat─â pe aceast─â mi╚Öcare. ~i ├«n lungime. ~ cu para╚Öuta. 4) Trecere peste ceva, ├«nc─âlc├ónd succesiunea fireasc─â a lucrurilor. /a s─âri + suf. ~tur─â
s─âritur─â f. ac╚Ťiunea ╚Öi efectul de a s─âri: s─âriturile calului.
s─ârit├║r─â, f. pl. ─ş. Rezultatu s─âriri─ş: leu, din do┼ş─â s─âritur─ş, ajunse la prad─â. Loc s─ârit (trecut cu vederea) la scris: ├«n aceast─â carte-s o mul╚Ťime de s─âritur─ş.
SĂRITURĂ s. 1. salt, săltătură, (pop.) sărită, (reg.) saitoc, zburdătură, (înv.) săltare. (Dintr-o ~.) 2. hop, salt. (~ peste o groapă.) 3. omisiune. (Să completăm ~ din text.)
s─âritur─â s. v. CASCAD─é. CATARACT─é. C─éDERE DE AP─é.
S─éRITUR─é. Subst. S─âritur─â, s─ârit, s─âlt─âtur─â, s─âltare, salt; zburd─âtur─â. S─âritur─â ├«n ├«n─âl╚Ťime; s─âritur─â ├«n lungime; triplu-salt; salt mortal; salt acrobatic; s─âritur─â peste cap, tumb─â; plonjon, plonjare, plonjeu; voltij─â. Detent─â; elan, elansare (livr.), av├«nt, av├«ntare, zbor. Cabrare, cabraj. ├«n─âl╚Ťare, ridicare. ╚śtachet─â. S─âritor. Adj. S─âritor, s─âlt─âre╚Ť, s─âlt─âtor (rar). Vb. A s─âri, a (se) s─âlta, a face un salt; a s─âri ├«n sus; a s─âri ├«n jos. A plonja. A se ├«n─âl╚Ťa, a se ridica, a se av├«nta, a-╚Öi face v├«nt, a-╚Öi lua av├«nt, a se elansa (fran╚Ťuzism). A se cabra. A s─âri peste ╚Ötachet─â. Adv. ├Än salturi. V. mi╚Öcare, sport.

S─âritur─â dex online | sinonim

S─âritur─â definitie

Intrare: s─âritur─â
s─âritur─â substantiv feminin