Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru s─âritoare

S─éRIT├ôR, -O├üRE, s─âritori, -oare, adj., s. m. s. f. I. Adj. 1. Care sare. 2. Care se gr─âbe╚Öte (s─â fac─â ceva); care intervine rapid ├«ntr-o ac╚Ťiune. ÔÖŽ Spec. Care vine grabnic ├«n ajutorul cuiva, care e gata oric├ónd s─â ajute pe cineva. 3. (Despre lucruri) Care se ridic─â brusc ├«n sus, de obicei sub impulsul unei for╚Ťe exterioare. ÔŚŐ (Pop.) F├ónt├ón─â s─âritoare = f├ónt├ón─â artezian─â. II. S. f., s. m. 1. S. f. (├Änv.) Cascad─â. 2. S. m. ╚Öi f. Sportiv care particip─â la probe de s─ârituri. ÔÇô S─âri + suf. -tor.
S─éRIT├ôR, -O├üRE, s─âritori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care sare. 2. Care se gr─âbe╚Öte (s─â fac─â ceva); care intervine grabnic ├«ntr-o ac╚Ťiune. ÔÖŽ Spec. Care vine grabnic ├«n ajutorul cuiva, care e gata oric├ónd s─â ajute pe cineva. 3. (Despre lucruri) Care se ridic─â brusc ├«n sus, de obicei sub impulsul unei for╚Ťe exterioare. ÔŚŐ (Pop.) F├ónt├ón─â s─âritoare = f├ónt├ón─â artezian─â. II. Subst. 1. S. f. (├Änv.) Cascad─â. 2. S. m. ╚Öi f. Sportiv care particip─â la probe de s─ârituri. ÔÇô S─âri + suf. -tor.
S─éRITO├üRE, s─âritori, s. f. (Rar) 1. Cascad─â. Jiul... se pr─âbu╚Öe╚Öte url├«nd ├«n s─âritoarea de la Z─âval. VLAHU╚Ü─é, la TDRG. 2. Loc peste care se sare; obstacol. Nu m─â ├«ngrijesc eu de zidul ─âsta, care n-are mai mult de cinci metri ├«n─âl╚Ťime; e o ┬źs─âritoare┬╗ ne├«nsemnat─â. La TDRG.
S─éRIT├ôR, -O├üRE, s─âritori, -oare, adj. 1. Care sare; (despre ap─â) care ╚Ť├«╚Öne╚Öte. F├«nt├«ni de ape s─âritoare Ar r─âcori-o-n orice clip─â. MACEDONSKI, O. I 67. Capra mea nu-i de cele s─âritoare ╚Öi-i bun─â de lapte. CREANG─é, P. 42. ÔŚŐ (Popular) F├«nt├«n─â s─âritoare = f├«nt├«n├ó artezian─â, v. artezian. 2. Care alearg─â ├«n ajutorul cuiva, care e gata s─â ajute pe cineva. C├«nd a ├«nceput a c─ârun╚Ťi era, ca orice rom├«n, bl├«nd ╚Öi s─âritor la nevoia altuia. SADOVEANU, O. VIII 90. Tot satul ├«l iubea fiindc─â era bun ╚Öi lini╚Ötit ╚Öi s─âritor la nevoie. REBREANU, R. I 137. Ercule, s─âritor, precum firea ├«l l─âsase pre el, c├«nd auzea de nedrept─â╚Ťi, n-a╚Ötepta s─â-i zic─â de dou─â ori. ISPIRESCU, U. 75.
săritoáre (cascadă, ruptură de teren) s. f., g.-d. art. săritórii; pl. săritóri
săritór adj. m., s. m., pl. săritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. săritoáre
săritoáre (cascadă, obstacol) s. f., g.-d. art. săritórii; pl. săritóri
săritór adj. m., pl. săritóri; f. sg. și pl. săritoáre
F├éNT├éN─é S─éRITO├üRE s. v. artezian─â, f├ónt├ón─â (artezian─â, ╚Ť├ó╚Önitoare), havuz.
SĂRITOÁRE s. v. cascadă, cataractă, cădere de apă, pârleaz.
SĂRITÓR adj. v. amabil, binevoitor, îndatoritor, serviabil.
SĂRITÓR s. v. acrobat.
SĂRITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) și substantival Care sare. 2) fig. (despre persoane) Care este totdeauna gata să ajute pe cineva; care vine în ajutor. /a sări + suf. ~tor
s─âritoare f. cascad─â: s─âritoarea dela Z─âval.
s─ârito├íre f., pl. -or─ş. Rar. Loc unde trebu─şe s─â sar─ş, s─â te arunc─ş ├«n jos, ca apa la o cascad─â.
f├«nt├«n─â s─âritoare s. v. ARTEZIAN─é. F├ÄNT├ÄN─é (ARTEZIAN─é, ╚Ü├Ä╚śNITOARE). HAVUZ.
săritoare s. v. CASCADĂ. CATARACTĂ. CĂDERE DE APĂ. PÎRLEAZ.
s─âritor s. v. ACROBAT.
săritor adj. v. AMABIL. BINEVOITOR. ÎNDATORITOR. SERVIABIL.

S─âritoare dex online | sinonim

S─âritoare definitie

Intrare: s─âritor
s─âritor adjectiv
Intrare: s─âritoare
s─âritoare substantiv feminin