SĂRINDÁR, sărindare, s. n. (în religia creștină ortodoxă) Rugăciune făcută de preot timp de patruzeci de zile în șir, în timpul liturghiei, pentru diferite dorințe ale credincioșilor, pentru iertarea păcatelor, pentru cei suferinzi sau pentru pomenirea celor morți. ◊ Expr. A da (sau a plăti) sărindar (sau sărindare) = a plăti preotului să facă un sărindar (sau sărindare). ♦ Plată pentru aceste rugăciuni. – Din ngr. sarandári.

SĂRINDÁR, sărindare, s. n. (În religia creștină ortodoxă) Rugăciune de pomenire făcută de preot de patruzeci de zile în șir pentru morți, pentru iertarea păcatelor, pentru bolnavi etc. ◊ Expr. A da (sau a plăti) sărindar (sau sărindare) = a plăti preotului să facă un sărindar (sau sărindare). ♦ Plată pentru aceste rugăciuni. – Din ngr. sarandári.

SĂRINDÁR, sărindare, s. n. (În practica religiei creștine) Șir de rugăciuni făcute de preot în patruzeci de zile pentru cei morți, pentru bolnavi etc. Iar sfînta rugăciune curgea de la pristol. Erau pentru copila lui Sînger sărindare. COȘBUC, P. II 182. Pe lîngă comîndarea sau comîndul... merită a fi amintite încă și parastasele, slujbele, sărindarele. MARIAN, Î. 376. ◊ Expr. A da (sau a plăti, mai rar a face) sărindar (sau sărindare) = a plăti preotului să facă un sărindar (sau sărindare). Dă acatiste, face sfeștanii, Liturghii și sărindare. ARGHEZI, V. 181. Începe... a plăti sărindare, acatiste și liturghii. MARIAN, NA. 3. Multe sărindare mai dăduse el... pe la popi în toate părțile ca să-i poată izgoni dracii de la casă, și nici că fusese chip. CREANGĂ, P. 305. De i-aș prinde gineri... aș da sărindar. ALECSANDRI, T. 406. ♦ Plata pentru rugăciunile de mai sus. (Cu pronunțare regională) Ce-ți mai trebuie știubeie?... Dă-mi-le ca sărindari, te-oi pune la pomelnic. CONTEMPORANUL, VIII 99. – Pl. și: sărindaruri (ALECSANDRI, T. I 174). – Variantă: sălindár (ȘEZ. VI 180) s. n.

sărindár s. n., pl. sărindáre

sărindár s. n., pl. sărindáre

SĂRINDÁR s. (BIS.) (înv. și reg.) sărăcustă. (A da un ~.)

sărindár (sărindáre), s. n. – 1. Slujba morților care se oficiază la 40 de zile de la deces. – 2. Slujbă în general. – Mr. sărăndare. Ngr. σαραντάρι, din σάραντα „patruzeci” (Cihac, II, 695; cf. Vasmer, Gr., 129), cf. bg. sarandari, sb. saràndar, salandar și sărăcustă.

SĂRINDÁR ~e n. (în biserica ortodoxă) Rugăciuni pentru cei morți sau pentru cei bolnavi (făcute patruzeci de zile la rând). /<ngr. sarantári, sl. sarandaru

sărindar n. 1. rugăciuni ce se zic timp de 40 de zile pentru odihna celor răposați; 2. rugăciune în genere și ceeace se dă preotului s’o facă: multe sărindare dase, ca să scape de draci CR. [Gr. mod. SARANDÁRI (din SARÁNDA, patruzeci)].

sărindár n., pl. e (vsl. sarandarŭ, salandarŭ, d. mgr. sarandari [scris -ntari], d. saranda [scris -nta], vgr. tessarakonta, patruzecĭ. V. sărăcustă, sorocovăț). Rugăcĭune pe care o face preutu p. morțĭ ș.a. (care odinioară se făcea la patruzecĭ de zile de la moarte, ĭar azĭ orĭ-cînd o dată pe an). Banĭ dațĭ preutuluĭ p. asta: a da un sărindar. – Mold. pop. și sălindar (Șez. 36, 28). V. parastas.

SĂRINDAR s. (BIS.) (înv. și reg.) sărăcustă. (A da un ~.)

sărindár, sărindare, s.n. – (în religia creștin ortodoxă) Rugăciune de pomenire. „40 de leturghii servite de același preot, la dorința vreunui credincios” (Bud, 1908): „Dă-mă, mamă, după drag / Șapte sărindare-ți fac” (Bilțiu, 2002: 221). – Din ngr. sarandári < saranda „patruzeci” (Șăineanu; Cihac, Vasmer, cf. DER; DEX).

sărindár, -e, s.n. – (în religia creștin ortodoxă) Rugăciune de pomenire. „40 de leturghii servite de același preot, la dorința vreunui credincios” (Bud 1908): „Dă-mă, mamă, după drag / Șapte sărindare-ți fac” (Bilțiu 2002: 221). – Din sl. sarandar.

SĂRINDAR subst. < gr. σαραντάρι. 1. Sărindar (Bih); -u Școlearu „dascălul” (explic. N. Iorga, Sd VII 326); -iu, țig. (16 B I 8).

a trece pe sărindar expr. (intl.) a trece printr-un necaz; a scăpa cu fața curată dintr-o încurcătură.

sărindar, sărindare s. n. 1. (intl.) ieșirea din spate, ușa de refugiu. 2. (prst.) repaus sexual cauzat de o boală, o supărare, un deces în familie etc.