sărciner definitie

11 definiții pentru sărciner

SĂRCINÉR, sărcinere, s. n. Prepeleac de care ciobanii își atârnă hainele, vasele, săculețele cu brânză puse la scurs etc. – Sarcină + suf. -ar.
SĂRCINÉR, sărcinere, s. n. Prepeleac de care ciobanii își atârnă hainele, vasele, săculețele cu brânză puse la scurs etc. – Sarcină + suf. -er.
SĂRCINÉR, sărcinere, s. n. Prepeleac pe care ciobanii își atîrnă hainele, vasele, săculețele cu brînză pusă la scurs etc.
sărcinér s. n., pl. sărcinére
sărcinér s. n., pl. sărcinére
SĂRCINÉR s. v. prepeleac.
sărcinér, sărcinére, s.n. și sărcinéri, s.m. (reg.) 1. (s.n.) par lung și gros înfipt în pământ, făcut din trunchiul unui copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, pe care țăranii și ciobanii atârnă, la țară, diferite obiecte gospodărești; prepeleac, olar, sărcior; cuier. 2. (s.n.) lemn fixat vertical pe plută, de care plutașii își agață hainele sau alte obiecte. 3. (s.n.) nume dat unor obiecte asemănătoare ca formă cu sărcinerul și care au diverse întrebuințări: a) trunchi de copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, înfipt în pământ, pe care se clădește claia de fân; b) fiecare dintre prăjinile legate câte două cruciș și așezate în părțile clăii de fân; c) arac pentru susținut fasolea; d) par la gard. 4. (s.m.) persoană care transportă o greutate, o sarcină.
sărcinér și sălcinér n., pl. e (d. sarcină). Trans. Prepeleac, cracă înfiptă în pămînt în care cĭobaniĭ îșĭ pun oalele și zăgîrnele ca să se scurgă. Cuĭer. – În Suc. sărcier.
sărciner s. v. PREPELEAC.
sărcinér, sărcineri, (sălciner, sălcer), s.m. – (reg.) Par lung, înfipt în pământ, făcut din trunchiul unui copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, pe care țăranii și păcurarii atârnă diferite obiecte gospodărești (în Maramureș); clenci, clincer (în Chioar), prepeleac (în Muntenia și Moldova). „La Lăsatu Săcului, făcem băute (…). Pun vasele-n sărciner, unde-i fată de măritat” (Memoria, 2004-bis: 1.200). – Din sarcină „greutate, încărcătură” (< lat. sarcina) + suf. -ar (DEX, MDA); lat. sarcinarius „de povară” (Loșonți, 2001).
sărcinér, -i, (sălciner), s.m. – Par lung, înfipt în pământ, făcut din trunchiul unui copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, pe care țăranii și păcurarii atârnă diferite obiecte gospodărești; clincer (în Chioar), prepeleac (în Muntenia și Moldova). „La Lăsatu Săcului, făcem băute (…). Pun vasele-n sărciner, unde-i fată de măritat” (Memoria 2004-bis: 1200). – Din sarcină (< lat. sarcina).

sărciner dex

Intrare: sărciner
sărciner substantiv neutru