sărbătoresc definitie

21 definiții pentru sărbătoresc

SĂRBĂTORÍ, sărbătoresc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.
SĂRBĂTORÉSC, -EÁSCĂ, sărbătorești, adj. De sărbătoare; solemn, festiv. – Sărbătoare + suf. -esc.
SĂRBĂTORÍ, sărbătoresc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.
SĂRBĂTORÉSC, -EÁSCĂ, sărbătorești, adj. De sărbătoare; solemn, festiv. Școlarul... își aducea aminte de lucrurile pe care le învățase pe dinafară și i le spunea cățelului cu glas sărbătoresc. GALACTION, O. I 306. Douăzeci [de galbeni] și toți cu găuri, Parc-ar fi să-mi povestească Cum se dezmierdau sărmanii în salba sărbătorească. HASDEU, R. V. 11.
SĂRBĂTORÍ, sărbătoresc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment, printr-o festivitate, printr-o petrecere; a celebra, a serba. Cu prilejul împlinirii unui veac de la naștere, poetul a fost sărbătorit în toată țara. SADOVEANU, E. 76. Pe cînd Sinan se apropia de hotarele noastre, Sigismund Báthori sărbătorea nunta sa cu Maria Cristina. BĂLCESCU, O. I 196.
sărbătorésc adj. m., f. sărbătoreáscă; pl. m. și f. sărbătoréști
sărbătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbătorésc, imperf. 3 sg. sărbătoreá; conj. prez. 3 să sărbătoreáscă
sărbătorésc adj. m., f. sărbătoreáscă; pl. m. și f. sărbătoréști
sărbătorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbătorésc, imperf. 3 sg. sărbătoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. sărbătoreáscă
SĂRBĂTORÉSC adj. v. festiv.
SĂRBĂTÓRI s. pl. v. ciclu, menstruație, period.
SĂRBĂTORÍ vb. 1. v. aniversa. 2. v. comemora.
SĂRBĂTORÉSC ~eáscă (~éști) Care are caracter de sărbătoare; propriu sărbătorilor; festiv; solemn. /sărbătoare +suf. ~esc
A SĂRBĂTORÍ ~ésc tranz. (persoane, evenimente etc.) A marca printr-o solemnitate; a celebra; a serba. ~ un scriitor. /Din sărbătoare
sărbătoresc a. 1. de sărbătoare: haine sărbătorești; 2. solemn, pompos.
sărbătorì v. 1. a ținea ziua de sărbătoare; 2. fig. a primi cu simpatie și cu pompă.
1) sărbătorésc, -eáscă adj. (d. sărbătoare). De sărbătoare: haĭne sărbătoreștĭ.
2) sărbătorésc v. tr. (d. sărbătoare). Țin o sărbătoare, sărbez, celebrez: a sărba un sfînt, ziŭa unuĭ sfînt. Primesc cu manifestărĭ de onoare: a sărbători un savant. V. intr. Jubilez.
SĂRBĂTORESC adj. festiv, solemn, (înv.) solemnel. (Adunare, zi, atmosferă ~.)
SĂRBĂTORI vb. 1. a aniversa, a celebra, a prăznui, a serba, a ține, (înv. și reg.) a prăznici. (~ 25 de ani de căsătorie.) 2. a comemora, a serba. (~ un mare eveniment.)
sărbători s. pl. v. CICLU. MENSTRUAȚIE. PERIOD.

sărbătoresc dex

Intrare: sărbătoresc
sărbătoresc adjectiv
Intrare: sărbători
sărbători verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a