SĂRÁD, săraduri, s. n. (Reg.) Șnur împletit din fire de lână, vopsite de obicei în negru, cu care se împodobesc sumanele. – Din ngr. sirádhion.

SĂRÁD, săraduri, s. n. (Reg.) Șnur împletit din fire de lână, vopsite de obicei în negru, cu care se împodobesc sumanele. – Din ngr. sirádhion.

SĂRÁD, săraduri, s. n. Șnur împletit din fire de lînă, vopsită de obicei în negru, cu care se împodobesc sumanele.

sărád (reg.) s. n., pl. săráduri

sărád s. n., pl. săráduri

sărád (săráduri), s. n. – 1. (Înv.) Ghirlandă. – 2. Șiret, cordon, firet. Ngr. σειράδιον „cordon” (Scriban). Legătura cu germ. Zierat „podoabă” (Tiktin) pare mai puțin probabilă. Sec. XVII. – Der. sărădui, vb. (a garnisi, a împodobi).

sărád, săráduri, s.n. (reg.) 1. șnur împletit din fire de lână, vopsită de obicei în negru, cu care se împodobesc sumanele, catrințele. 2. ornament făcut din postav cusut pe clinii sumanului. 3. șiret împletit cu care se leagă diverse obiecte. 4. (înv.) ghirlandă (de frunze, de flori etc.).

sărad n. Mold. și Tr. tort, anume pregătit din lână de oaie, cu care se cos diferite figuri pe sumanele bărbătești. [Origină necunoscută].

sărád n., pl. urĭ (ngr. siradion, găitan). Vechĭ. Împletitură (cunună, ghirlandă) de frunze. Azĭ. Nord. Găitan (șiret) negru de lînă de împodobit haĭnele țărăneștĭ. – Și sarad (nord.) V. bucmea.