sărăcime definitie

10 definiții pentru sărăcime

SĂRĂCÍME s. f. Totalitatea oamenilor săraci (1); mulțime de oameni săraci. – Sărac + suf. -ime.
SĂRĂCÍME s. f. Totalitatea oamenilor săraci (1); mulțime de oameni săraci. – Sărac + suf. -ime.
SĂRĂCÍME s. f. Totalitatea oamenilor săraci. Noi n-avem arme, nu tragem... Sîntem sărăcimea tîrgului. CAMILAR, N. I 72. Veselie mare între toți era, chiar și sărăcimea ospăta și bea. CREANGĂ, P. 279.
sărăcíme s. f., g.-d. art. sărăcímii
sărăcíme s. f., g.-d. art. sărăcímii
SĂRĂCÍME s. calicime.
SĂRĂCÍME f. înv. peior. (colectiv de la sărac) 1) Totalitate a săracilor. 2) Mulțime de săraci. /sărac + suf. ~ime
sărăcime f. toți săracii.
sărăcíme f. (d. sărac). Muțimea săracilor: holera seceră maĭ ales sărăcimea.
SĂRĂCIME s. calicime.

sărăcime dex

Intrare: sărăcime
sărăcime substantiv feminin