SĂPUNÉL, -EÁ, -ÍCĂ, săpunei, -ele, s. n., s. f. I. S. n. 1. Diminutiv al lui săpun. 2. Supozitor (pe bază de săpun) pentru copii. II. (Bot.) 1. S. n. Odagaci. 2. S. f. pl. Plantă erbacee ornamentală cu flori mari (Aster laexigatus). – Săpun + suf. -el.

SĂPUNÉL, -EÁ, -ÍCĂ, săpunei, -ele, subst. I. S. n. 1. Diminutiv al lui săpun. 2. Supozitor (pe bază de săpun) pentru copii. II. (Bot.) 1. S. n. Odagaci. 2. S. f. pl. Plantă erbacee ornamentală cu flori mari (Aster laexigatus). – Săpun + suf. -el.

SĂPUNÉL, săpunele, s. n. 1. Diminutiv al lui săpun. 2. (Bot.) Odagaci. Avea un obraz ca floarea săpunelului, alb și dulce. DELAVRANCEA, S. 43. Firele se scot, se scutură de florile care au fiert și apoi se spală în flori de săpunel, care fac un fel de spumă ce curăță. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 52. Calul era tot alb de spume, gîndeai că-i săpunit cu săpunele, așa era de asudat. RETEGANUL, P. I 26.

săpunél s. n., pl. săpunéle

săpunél s. n., pl. săpunéle

SĂPUNÉL s. 1. săpunaș. (Săpun mic sau ~.) 2. (BOT.; Thymus comosus) (reg.) cimbrișor. 3. (BOT.; Aster novae-angliae; la pl.) (reg.) dumitraș, pocrovă, sălcioară, scânteiuțe (pl.), vinețele (pl.), floarea-Sfintei-Marii, salbă-moale.

SĂPUNÉL s. v. ciuin, odagaci, săpunariță.

SĂPUNÉLE s. pl. v. scânteiuță.

săpunel n. plantă ale cării frunze frecate în apă spumegă ca săpunul (Saponaria).

săpunél m., pl. eĭ (d. săpun). Săpunariță. S.n. pl. e. Med. pop. Bucățică de săpun care se pune copiilor constipați.

săpunel s. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUNARIȚĂ.

SĂPUNEL s. 1. săpunaș. (Săpun mic sau ~.) 2. (BOT.; Thymus comosus) (reg.) cimbrișor. 3. (BOT.; Aster novae-angliae; la pl.) (reg.) dumitraș, pocrovă, sălcioară, scînteiuțe (pl.), vinețele (pl.), floarea-Sfintei-Marii, salbă-moale.

săpunele s. pl. v. SCÎNTEIUȚĂ.