Dicționare ale limbii române

20 definiții pentru săpătoare

SĂPĂTÓR, -OÁRE, săpători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu săpatul, care muncește cu sapa1. 2. S. m. Persoană care sapă în lemn, în piatră etc. 3. S. f. Mașină de săpat. – Săpa + suf. -ător.
SĂPĂTÓR, -OÁRE, săpători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu săpatul, care muncește cu sapa1. 2. S. m. Persoană care sapă în lemn, în piatră etc. 3. S. f. Mașină de săpat. – Săpa + suf. -ător.
SĂPĂTOÁRE, săpătoare, s. f. Mașină de săpat. Pentru recoltarea cartofilor se aplică cu succes săpătoarele și combinele de cartofi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2789.
SĂPĂTÓR, -OÁRE, săpători, -oare, s. m. și f. Cel care sapă; muncitor cu sapa. [Zaharia] suflecă mînecile și apucă hîrlețul, ca un săpător... la vie. C. PETRESCU, R. DR. 56. Săpători adînc săpa Lopătari pămînt scotea. TEODORESCU, P. P. 533.
săpătoáre2 (unealtă, mașină) s. f., g.-d. art. săpătórii; pl. săpătóri
săpătoáre1 (persoană) s. f., g.-d. art. săpătoárei; pl. săpătoáre
săpătór s. m., pl. săpătóri
săpătoáre (mașină) s. f., g.-d. art. săpătórii; pl. săpătóri
săpătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. săpătoárei; pl. săpătoáre
săpătór s. m., pl. săpătóri
SĂPĂTOÁRE s. v. cazma, hârleț, rariță.
SĂPĂTÓR s. (franțuzism) sapeur, (înv.) săpaș. (E ~ de meserie.)
SĂPĂTÓR s. v. gravor, gropar, sculptor.
SĂPĂTÓR1 ~oáre n. Mașină de săpat. /a săpa + suf. ~ător
SĂPĂTÓR2 ~i m. 1) Persoană care lucrează cu sapa. 2) Muncitor specializat în operații de săpare (în piatră, lemn etc.). /a săpa + suf. ~ător
săpător m. 1. cel ce sapă pământul, o groapă; 2. cel ce sapă în piatră sau lemn, gravor; 3. ostaș întrebuințat la lucrarea șanțurilor, soldat de geniu. [Sensul 3 după fr. sapeur].
săpătór m. (d. a săpa). Cel ce sapă pămîntu ca lucrător la vre-un șanț orĭ ca gropar la cimitir. Graovr. Soldat de geniŭ saŭ de infanterie întrebuințat la forticațiunĭ, trecătoare saŭ la deschis drumu (se zicea și sapier, după fr. sapeur, pînă pe la 1900).
săpătoare s. v. CAZMA. HÎRLEȚ. RARIȚĂ.
săpător s. v. GRAVOR. GROPAR. SCULPTOR.
SĂPĂTOR s. (franțuzism) sapeur, (înv.) săpaș. (E ~ de profesie.)

Săpătoare dex online | sinonim

Săpătoare definitie

Intrare: săpătoare
săpătoare substantiv feminin
Intrare: săpătoare
săpătoare substantiv feminin