SĂPĂLÚGĂ, săpălugi, s. f. (Rar) Săpăligă. – Sapă1 + suf. -ălugă.

SĂPĂLÚGĂ, săpălugi, s. f. (Rar) Săpăligă. – Sapă1 + suf. -ălugă.

SĂPĂLÚGĂ, săpălugi, s. f. Săpăligă. Vei vedea o săpălugă de aur, o năstrapă tot de aur și un ștergar de mătase. ISPIRESCU, L. 234.

săpălúgă (rar) s. f., g.-d. art. săpălúgii; pl. săpălúgi

săpălúgă s. f., g.-d. art. săpălúgii; pl. săpălúgi

SĂPĂLÚGĂ s. v. săpăligă.

săpălígă, săpălúgă și săpălúcă f., pl. ĭ (d. sapă cu sufixu -ligă ca’n mămă-ligă, țăp-ligă, vroti-lică). Sapă mică cu botu ca o lopățică și cu doĭ colțĭ lungĭ în partea opusă. – Și calistire și chircă. V. hîrleț.

săpălugă s. v. SĂPĂLIGĂ.