SĂNIÚȘ, săniușuri, s. n. 1. Loc în pantă, acoperit cu zăpadă, unde se dau copiii cu săniuțele; derdeluș. 2. Faptul de a se da cu săniuța. ◊ Loc. adv. De-a săniușul = lunecând cu sania (sau ca sania). [Pr.: -ni-uș] – Sanie + suf. -uș.

SĂNIÚȘ, săniușuri, s. n. 1. Loc în pantă, acoperit cu zăpadă, unde se dau copiii cu săniuțele; derdeluș. 2. Faptul de a se da cu săniuța. ◊ Loc. adv. De-a săniușul = lunecând cu sania (sau ca sania). [Pr.: -ni-uș] – Sanie + suf. -uș.

SĂNIÚȘ, săniușuri, s. n. 1. Loc pe coasta unui deal sau a unui dîmb pe care copiii se dau cu săniuțele; derdeluș. De pe coastele săniușurilor coboram la ghețuș. SADOVEANU, O. VIII 209. 2. Faptul de a se da cu săniuța pe zăpadă; săniat. Iarna pe gheață și la săniuș. CREANGĂ, A. 13. ◊ Loc. adv. De-a săniușul = lunecînd cu sania (sau ca sania). He, hei, domnișorule, bine-ar hi dacă s-ar învîrti [roata lumii], da vezi dumneata, că nu se învîrtește, o-mpedecat-o nu știu cine și merge de-a săniușul. HOGAȘ, M. N. 68. – Variantă: săniíș (ALECSANDRI, T. 398) s. n.

săniúș (-ni-uș) s. n., pl. săniúșuri

săniúș s. n. (sil. -ni-uș), pl. săniúșuri

SĂNIÚȘ s. 1. săniat, săniere. (În timpul ~ului.) 2. v. derdeluș.

SĂNIÚȘ ~uri n. 1) Loc înclinat unde se dau copiii cu sania; derdeluș. 2) Datul cu sania ◊ De-a ~ul a) în felul cum lunecă sania; b) lunecând ca sania. [ Sil. -ni-us] /sanie + suf. ~us

săniuș n. lunecuș pe ghiață: iarna la săniuș CR.

săniíș și săniúș n., pl. urĭ (d. sanie). Drum de sanie mare saŭ loc pe unde se lasă copiiĭ la vale cu săniuțele pe zăpadă. V. derdeluș, ghețuș, huruiș.

SĂNIUȘ s. 1. săniat, săniere. 2. derdeluș. (Mergem la ~.)