SĂNIÁ, săniez, vb. I. (Rar) 1. Refl. A se da cu săniuța; a merge cu sania (la plimbare). 2. Tranz. A transporta ceva târând pe jos sau lăsând să alunece pe un plan înclinat. [Pr.: -ni-a] – Din sanie.

SĂNIÁ, săniez, vb. I. 1. Refl. A se da cu săniuța; a merge cu sania (la plimbare). 2. Tranz. A transporta ceva târând pe jos sau lăsând să alunece pe un plan înclinat.[Pr. -ni-a] – Din sanie.

SĂNIÁ, săniez, vb. I. Refl. A se da cu săniuța.

săniá (a ~) (rar) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 săniáză, 1 pl. săniém (-ni-em); conj. prez. 3 să săniéze; ger. săniínd (-ni-ind)

săniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. săniéz, 3 sg. și pl. săniáză, 1 pl. săniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. săniéze; ger. săniínd (sil. -ni-ind)

A SĂNIÁ ~éz tranz. pop. rar A transporta târând pe jos sau lăsând să alunece pe un plan înclinat. /Din sanie

A SE SĂNIÁ mă ~éz intranz. pop. rar A se da cu sania. /Din sanie

săniá, săniez, vb. tranz., refl. – A (se) plimba cu sania. – Din sanie (< bg. sani) (DEX, MDA).