SĂNICIOÁRĂ s. f. v. sănișoară.

SĂNIȘOÁRĂ, sănișoare, s. f. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu frunze mari, dințate și flori mici, albe-roșietice, reunite în capitule globuloase (Sanicula europaea). [Var.: sănicioáră s. f.] – Et. nec.

SĂNICIOÁRĂ s. f. v. sănișoară.

SĂNIȘOÁRĂ, sănișoare, s. f. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu frunze mari, dințate și flori mici, albe-roșietice, reunite în capitule globuloase (Sanicula europaea). [Var.: sănicioáră s. f.] – Et. nec.

SĂNICIOÁRĂ, sănicioare, s. f. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu frunze mari, dințate și flori mici albe-roșietice, reunite în capitule globuloase; crește prin pădurile de la munte (Sanicula europaea).

sănișoáră (plantă) s. f., g.-d. art. sănișoárei; pl. sănișoáre

sănișoáră s. f., g.-d. art. sănișoárei; pl. sănișoáre

SĂNIȘOÁRĂ s. (BOT.; Sanicula europaea) (reg.) omag, șarponel, buruiană-de-dambla, cinci-foi, cinci-foi-mari, iarba-frântului, iarba-sasului.

sănicioară f. plantă medicinală (Sanicula europaea). [Formațiune cărturărească după lat. SANICULA].

sănicĭoáră și -șoáră f., pl. e (stricat d. botaniștĭ d. lat. sanicula, dim. d. sanus sănătos, de unde și ung. szánicor. Curat rom. i s’ar fi putut zice sănătoșică. V. sărpun). Trans. Cincĭ foĭ. V. cincĭ.

SĂNIȘOARĂ s. (BOT.; Sanicula europaea) (reg.) omag, șarponel, buruiană-de-dambla, cinci-foi, cinci-foi-mari, iarba-frîntului, iarba-sasului.

SĂNIȘOÁRĂ (SĂNICIOÁRĂ) s. f. Plantă erbacee perenă din familia umbeliferelor, înaltă de 30-40 cm, cu frunzele bazale palmat-lobate și flori mici, alb-roșietice (Sanicula europaea). Este răspândită în Europa, Asia, America de Nord.