săltătură definitie

12 definiții pentru săltătură

SĂLTĂTÚRĂ, săltături, s. f. Salt; săritură. – Sălta + suf. -ătură.
SĂLTĂTÚRĂ, săltături, s. f. Salt; săritură. – Sălta + suf. -ătură.
SĂLTĂTÚRĂ, săltături, s. f. Salt; săritură. Călărețul cobora coasta, în săltăturile roibului. SADOVEANU, O. I 369. El intră în curțile domnești în săltăturile... unui armăsăraș arăbesc, ager și zglobiu. ODOBESCU, S. I 132.
săltătúră s. f., g.-d. art. săltătúrii; pl. săltătúri
săltătúră s. f., g.-d. art. săltătúrii; pl. săltătúri
SĂLTĂTÚRĂ s. v. săritură.
SĂLTĂTÚRĂ s. v. dans, joc.
săltătúră, săltătúri, s.f. (înv. și reg.) 1. salt; săritură. 2. mișcare de ridicare, de înălțare.
săltătură f. săritură deasă.
săltătúră f., pl. ĭ. Săritură mică și repetată.
săltătu s. v. DANS. JOC.
SĂLTĂTU s. salt, săritură, (pop.) sărită, (reg.) saitoc, zburdătură, (înv.) săltare. (Dintr-o ~...)

săltătură dex

Intrare: săltătură
săltătură substantiv feminin