săltăreț definitie

12 definiții pentru săltăreț

SĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, săltăreți, -e, adj. 1. Care se deplasează sărind, făcând salturi, care sare întruna; săltător; (despre pași, mers) săltat. ♦ Care se mișcă sau se efectuează cu mișcări repezi, sprintene, vioaie. 2. (Despre dans, muzică, versuri) Cu ritm vioi. – Sălta + suf. -ăreț.
SĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, săltăreți, -e, adj. 1. Care se deplasează sărind, făcând salturi, care sare întruna; săltător; (despre pași, mers) săltat. ♦ Care se mișcă sau se efectuează cu mișcări repezi, sprintene, vioaie. 2. (Despre dans, muzică, versuri) Cu ritm vioi. – Sălta + suf. -ăreț.
SĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, săltăreți, -e, adj. 1. Care umblă sărind, făcînd salturi, care sare într-una; (despre pas, mers) săltat. Porni la vale mai viu, c-un pas săltăreț și sprinten. SADOVEANU, O. VIII 243. Venea repegior în fuga măruntă și săltăreață a picioarelor înghețate. VLAHUȚĂ, O. A. II 203. Mistreții colțați Cădeau împroșcați, Capra săltăreață Nu scăpa cu viață. ODOBESCU, S. III 189. ♦ Fig. Care se mișcă sau se efectuează cu mișcări repezi, sprintene, vii. Părîul se micșorează, devenind tot mai săltăreț, ca un copil buiac și neastîmpărat. REBREANU, P. S. 139. Avea niște ochi căprui, săltăreți și o figură jovială. id. R. I 11. Deodată-și iau avînt Și lupta-ncepe săltăreață. TOPÎRCEANU, P. 227. 2. (Despre dans, muzică, versuri) Cu ritm vioi. Costică Roibu le zicea din muzicuță... o sîrbă săltăreață. MIHALE, O. 184. Mirată de versurile astea săltărețe și ștrengărești, întoarse volumul să vadă de cine sînt. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. De ce dorm îngrămădite intre galbenele file Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile. EMINESCU, O. I 141.
săltăréț adj. m., pl. săltăréți; f. săltăreáță, pl. săltăréțe
săltăréț adj. m., pl. săltăréți; f. sg. săltăreáță, pl. săltăréțe
CRAP SĂLTĂRÉȚ s. v. sulă.
SĂLTĂRÉȚ adj. 1. ritmat, sacadat, săltat, săltător, (prin Mold. și Bucov.) scuturat. (Un dans popular ~.) 2. v. sprinten. 3. (rar) săltător. (Valuri ~.)
SĂLTĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) 1) Căruia îi place să sară; care sare mereu. 2) Care se mișcă sărind; care se deplasează prin salturi. 3) (despre pași, mers) Care se efectuează ușor, cu vioiciune. 4) (despre muzică, versuri, dansuri etc.) Care are un ritm vioi. /a sălta + suf. ~ăreț
săltăreț a. 1. care saltă într’una: capra săltăreață OD.; 2. fig. care saltă în ritm: melodii vesele și săltărețe.
săltăréț, -eáță adj., pl. ețe (d. a sălta). Săltător, săritor: broasca e săltăreață. Fig. Versurile dactile-s săltărețe.
crap săltăreț s. v. SULĂ.
SĂLTĂREȚ adj. 1. ritmat, sacadat, săltat, săltător, (prin Mold. și Bucov.) scuturat. (Un dans popular ~.) 2. săltat, sprinten, vioi, zglobiu, (rar) săltător. (Zborul ~ al rîndunicii.) 3. (rar) săltător. (Valuri ~.)

săltăreț dex

Intrare: săltăreț
săltăreț adjectiv