Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru s─âlb─âticiune

SĂLBĂTĂCIÚNE s. f. v. sălbăticiune.
S─éLB─éTICI├ÜNE, s─âlb─âticiuni, s. f. 1. Animal s─âlbatic. ÔÖŽ Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care tr─âie╚Öte izolat─â, retras─â, departe de oameni ╚Öi de civiliza╚Ťie. 2. Loc sau ╚Ťinut s─âlbatic, pustiu; starea unui ╚Ťinut s─âlbatic. [Var.: (pop.) s─âlb─ât─âci├║ne s. f.] ÔÇô S─âlbatic + suf. -iune.
SĂLBĂTĂCIÚNE s. f. v. sălbăticiune.
S─éLB─éTICI├ÜNE, s─âlb─âticiuni, s. f. 1. Animal s─âlbatic. ÔÖŽ Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care tr─âie╚Öte izolat─â, retras─â, departe de oameni ╚Öi de civiliza╚Ťie. 2. Loc sau ╚Ťinut s─âlbatic, pustiu; starea unui ╚Ťinut s─âlbatic. [Var.: (pop.) s─âlb─ât─âci├║ne s. f.] ÔÇô S─âlbatic + suf. -iune.
SĂLBĂTĂCIÚNE s. f. v. sălbăticiune.
S─éLB─éTICI├ÜNE, s─âlb─âticiuni, s. f. (╚śi ├«n forma s─âlb─ât─âciune) 1. Animal s─âlbatic. S─âlb─ât─âciunea n─âv─âli speriat─â pe plai, din ad─âpostul ocrotitor al desi╚Öului de ramuri. DUMITRIU, N. 148. Erau p─âduri domne╚Öti ╚Öi numai s─âlb─ât─âciunile ╚Öi p─âdurarii le cutreierau. AG├ÄRBICEANU, S. P. 116. C─ât─âline, a╚Ťi ├«nt├«lnit multe s─âlb─âticiuni? DELAVRANCEA, O. II 105. 2. Loc sau ╚Ťinut pustiu, s─âlbatic. Cum era s─â vin eu singur prin s─âlb─ât─âciunea asta? GALACTION, O. I 211. ÔÇô Variant─â: s─âlb─ât─âci├║ne s. f.
s─âlb─âtici├║ne s. f., g.-d. art. s─âlb─âtici├║nii; pl. s─âlb─âtici├║ni
s─âlb─âtici├║ne s. f., g.-d. art. s─âlb─âtici├║nii; pl. s─âlb─âtici├║ni
SĂLBĂTĂCIÚNE s. v. barbarie, primitivism, primitivitate, pustietate, pustiu, sălbăticie.
SĂLBĂTICIÚNE s. v. fiară.
S─éLB─éTICI├ÜNE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, ne├«ndurare, neomenie, r─âutate, s─âlb─âticie, violen╚Ť─â, vitregie.
SĂLBĂTICIÚNE ~i f. 1) Animal sălbatic. 2) Loc sălbatic. 3) fig. Persoană care se izolează, reducând la minimum contactele cu oamenii. /sălbatic + suf. ~iune
s─âlb─ât─âc─ş├║ne f. (d. a se s─âlb─ât─âci sa┼ş d. s─âlbatic, ca it. salvaggina, selvaggina, selvaggiume, pv. salvatgina). Est. Fear─â, animal s─âlbatic, ma─ş ales v├«nat: a m├«nca s─âlb─ât─âc─şun─ş. V. mort─âc─şune.
s─âlb─ât─âciune s. v. BARBARIE. PRIMITIVISM. PRIMITIVITATE. PUSTIETATE. PUSTIU. S─éLB─éTICIE.
sălbăticiune s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENȚĂ. VITREGIE.
SĂLBĂTICIUNE s. bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, (pop.) gadină, jiganie, (reg.) ciută, sălbăticie, sălbăticime, (Transilv. și Mold.) gad, (Transilv.) sălbăticitură. (În pădure trăiesc multe ~.)

S─âlb─âticiune dex online | sinonim

S─âlb─âticiune definitie

Intrare: s─âlb─âticiune
s─âlb─âticiune substantiv feminin
s─âlb─ât─âciune