sălbăticiune definitie

16 definiții pentru sălbăticiune

SĂLBĂTĂCIÚNE s. f. v. sălbăticiune.
SĂLBĂTICIÚNE, sălbăticiuni, s. f. 1. Animal sălbatic. ♦ Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care trăiește izolată, retrasă, departe de oameni și de civilizație. 2. Loc sau ținut sălbatic, pustiu; starea unui ținut sălbatic. [Var.: (pop.) sălbătăciúne s. f.] – Sălbatic + suf. -iune.
SĂLBĂTĂCIÚNE s. f. v. sălbăticiune.
SĂLBĂTICIÚNE, sălbăticiuni, s. f. 1. Animal sălbatic. ♦ Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care trăiește izolată, retrasă, departe de oameni și de civilizație. 2. Loc sau ținut sălbatic, pustiu; starea unui ținut sălbatic. [Var.: (pop.) sălbătăciúne s. f.] – Sălbatic + suf. -iune.
SĂLBĂTĂCIÚNE s. f. v. sălbăticiune.
SĂLBĂTICIÚNE, sălbăticiuni, s. f. (Și în forma sălbătăciune) 1. Animal sălbatic. Sălbătăciunea năvăli speriată pe plai, din adăpostul ocrotitor al desișului de ramuri. DUMITRIU, N. 148. Erau păduri domnești și numai sălbătăciunile și pădurarii le cutreierau. AGÎRBICEANU, S. P. 116. Cătăline, ați întîlnit multe sălbăticiuni? DELAVRANCEA, O. II 105. 2. Loc sau ținut pustiu, sălbatic. Cum era să vin eu singur prin sălbătăciunea asta? GALACTION, O. I 211. – Variantă: sălbătăciúne s. f.
sălbăticiúne s. f., g.-d. art. sălbăticiúnii; pl. sălbăticiúni
sălbăticiúne s. f., g.-d. art. sălbăticiúnii; pl. sălbăticiúni
SĂLBĂTĂCIÚNE s. v. barbarie, primitivism, primitivitate, pustietate, pustiu, sălbăticie.
SĂLBĂTICIÚNE s. v. fiară.
SĂLBĂTICIÚNE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violență, vitregie.
SĂLBĂTICIÚNE ~i f. 1) Animal sălbatic. 2) Loc sălbatic. 3) fig. Persoană care se izolează, reducând la minimum contactele cu oamenii. /sălbatic + suf. ~iune
sălbătăcĭúne f. (d. a se sălbătăci saŭ d. sălbatic, ca it. salvaggina, selvaggina, selvaggiume, pv. salvatgina). Est. Feară, animal sălbatic, maĭ ales vînat: a mînca sălbătăcĭunĭ. V. mortăcĭune.
sălbătăciune s. v. BARBARIE. PRIMITIVISM. PRIMITIVITATE. PUSTIETATE. PUSTIU. SĂLBĂTICIE.
sălbăticiune s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENȚĂ. VITREGIE.
SĂLBĂTICIUNE s. bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, (pop.) gadină, jiganie, (reg.) ciută, sălbăticie, sălbăticime, (Transilv. și Mold.) gad, (Transilv.) sălbăticitură. (În pădure trăiesc multe ~.)

sălbăticiune dex

Intrare: sălbăticiune
sălbăticiune substantiv feminin
sălbătăciune