SĂLBĂTĂCÍ vb. IV v. sălbătici.

SĂLBĂTICÍ, sălbăticesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A deveni sălbatic. 2. Refl. (Despre plantații, terenuri etc.) A se părăgini. 3. Refl. (Despre locuri, ținuturi) A deveni sălbatic, pustiu, nelocuit, inaccesibil. 4. Refl. (Despre oameni) A cădea în sălbăticie, în primitivism. 5. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină sălbatic, nesociabil, retras, izolat. [Var.: (pop.) sălbătăcí vb. IV] – Din sălbatic.

SĂLBĂTĂCÍ vb. IV v. sălbătici.

SĂLBĂTICÍ, sălbăticesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A deveni sălbatic. 2. Refl. (Despre plantații, terenuri etc.) A se părăgini. 3. Refl. (Despre locuri, ținuturi) A deveni sălbatic, pustiu, nelocuit, inaccesibil. 4. Refl. (Despre oameni) A cădea în sălbăticie, în primitivism. 5. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină sălbatic, nesociabil, retras, izolat. [Var.: (pop.) sălbătăcí vb. IV] – Din sălbatic.

SĂLBĂTĂCÍ vb. IV v. sălbătici.

SĂLBĂTICÍ, sălbăticesc, vb. IV. Refl. (Și în forma sălbătăci) A deveni sălbatic. Iepele se sălbătăciseră și se făcuseră rele. ISPIRESCU, U. 48. ♦ Tranz. A face să devină sălbatic. Zeul... sălbătăci și înrăutăți pe taurul ieșit din mare pînă într-atît, încît nu se mai putea apropia nimeni de dînsul. ISPIRESCU, U. 45. ♦ A deveni nesociabil, ursuz. Moșul Careba... se sălbăticise și se prostise în pustietate cu oile. DUMITRIU, N. 205. – Variantă: sălbătăcí vb. IV.

!sălbăticí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sălbăticéște, imperf. 3 sg. se sălbăticeá; conj. prez. 3 să se sălbăticeáscă

sălbăticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sălbăticésc, imperf. 3 sg. sălbaticeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sălbăticeáscă

SĂLBĂTICÍ vb. 1. (rar) a (se) primitiviza, (înv.) a (se) însălbătici, a (se) sirepi. (S-a ~ de tot.) 2. v. părăgini.

SĂLBĂTICÍ vb. v. agita, clocoti, frământa, fremăta, învolbura, zbate, zbuciuma.

A sălbătici ≠ a domestici

A SĂLBĂTICÍ ~ésc tranz. A face să se sălbaticească. /Din sălbatic

A SE SĂLBĂTICÍ mă ~ésc intranz. A deveni sălbatic; a trece la sălbăticie. /Din sălbatic

sălbăticì v. a deveni sălbatic.

sălbătăcésc v. tr. (d. sălbatic). Fac sălbatic, sperios: singurătatea-l sălbăticise. Fac sălbatic, crud, feroce: furia-l sălbăticise. – Și zice și sălbătăcesc (est) și însălbăticesc (vest).

sălbătici vb. v. AGITA. CLOCOTI. FRĂMÎNTA. FREMĂTA. ÎNVOLBURA. ZBATE. ZBUCIUMA.

SĂLBĂTICI vb. 1. (rar) a (se) primitiviza, (înv.) a (se) insălbătici, a (se) sirepi. (S-a ~ de tot.) 2. a se părăgini, (reg.) a se pîrlogi, (înv.) a se pustii. (Grădina s-a ~.)