13 definiții pentru sălățea
SĂLĂȚEÁ s. f. v. sălățică. SĂLĂȚÍCĂ, sălățele,
s. f. 1. Diminutiv al lui salată.
2. Plantă erbacee cu flori galbene din zona muntoasă (Asperis foetide).
3. (
Bot.;
reg.) Untișor (Ranunculus ficaria). [
Var.:
sălățeá s. f.] –
Salată +
suf. -ică.
SĂLĂȚEÁ s. f. v. sălățică. SĂLĂȚÍCĂ, sălățele,
s. f. 1. Diminutiv al lui salată.
2. Plantă erbacee cu flori galbene din zona muntoasă (Asperis foetide).
3. (
Bot.;
reg.) Untișor (Ranunculus ficaria). [
Var.:
sălățeá s. f.] –
Salată +
suf. -ică.
SĂLĂȚEÁ, sălățele,
s. f. (
Bot.) Untișor (
2). Frunză verde sălățele, Cîte fete-s frumușele. MARIAN, NU. 350.
*sălățícă s. f.,
g.-d. art. sălățélei;
pl. sălățéle,
art. sălățélele
sălățícă s. f., g.-d. art. sălățélei; pl. sălățéle SALATA-CÂINILOR s. v. sălățea. SĂLĂȚEÁ s. (BOT.) 1. v. untișor. 2. (Aposeris foetida) (reg.) salata-câinilor. SĂLĂȚEÁ s. v. rostopască, untișor. SĂLĂȚEA s. (BOT.) 1. (Ranunculus ficaria) grîușor, untișor, (reg.) sălăgea, calce-mică, salată-de-cîmp, scînteiuță-galbenă, (Munt.) scorbutăriță. 2. (Aposeris foetida) (reg.) salata-cîinilor. sălățea s. v. ROSTOPASCĂ. UNTIȘOR. APOSERIS Neck., APOSERIS, fam. Compositae. Gen cu o singură specie perenă în munții Carpați și munții Alpi, asemănătoare cu păpădia: Aposeris foetida (L.) Less. (syn. Hyoseris foetida L.). Flori aurii în capitule cu involucrul 5-foliat). Frunze (conțin, ca și tulpina, un suc lăptos cu miros neplăcut) alungite, dentat-penate, glabre, în rozetă. Fruct, achenă cu 5 coaste. Tulpină nefoliată, mono- capitată. Sălățea dex online | sinonim
Sălățea definitie
Intrare: sălățică
sălățea substantiv feminin
sălățică substantiv feminin