Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru sălățea

SĂLĂȚEÁ s. f. v. sălățică.
SĂLĂȚÍCĂ, sălățele, s. f. 1. Diminutiv al lui salată. 2. Plantă erbacee cu flori galbene din zona muntoasă (Asperis foetide). 3. (Bot.; reg.) Untișor (Ranunculus ficaria). [Var.: sălățeá s. f.] – Salată + suf. -ică.
SĂLĂȚEÁ s. f. v. sălățică.
SĂLĂȚÍCĂ, sălățele, s. f. 1. Diminutiv al lui salată. 2. Plantă erbacee cu flori galbene din zona muntoasă (Asperis foetide). 3. (Bot.; reg.) Untișor (Ranunculus ficaria). [Var.: sălățeá s. f.] – Salată + suf. -ică.
SĂLĂȚEÁ, sălățele, s. f. (Bot.) Untișor (2). Frunză verde sălățele, Cîte fete-s frumușele. MARIAN, NU. 350.
*sălățícă s. f., g.-d. art. sălățélei; pl. sălățéle, art. sălățélele
sălățícă s. f., g.-d. art. sălățélei; pl. sălățéle
SALATA-CÂINILOR s. v. sălățea.
SĂLĂȚEÁ s. (BOT.) 1. v. untișor. 2. (Aposeris foetida) (reg.) salata-câinilor.
SĂLĂȚEÁ s. v. rostopască, untișor.
SĂLĂȚEA s. (BOT.) 1. (Ranunculus ficaria) grîușor, untișor, (reg.) sălăgea, calce-mică, salată-de-cîmp, scînteiuță-galbenă, (Munt.) scorbutăriță. 2. (Aposeris foetida) (reg.) salata-cîinilor.
sălățea s. v. ROSTOPASCĂ. UNTIȘOR.
APOSERIS Neck., APOSERIS, fam. Compositae. Gen cu o singură specie perenă în munții Carpați și munții Alpi, asemănătoare cu păpădia: Aposeris foetida (L.) Less. (syn. Hyoseris foetida L.). Flori aurii în capitule cu involucrul 5-foliat). Frunze (conțin, ca și tulpina, un suc lăptos cu miros neplăcut) alungite, dentat-penate, glabre, în rozetă. Fruct, achenă cu 5 coaste. Tulpină nefoliată, mono- capitată.

Sălățea dex online | sinonim

Sălățea definitie

Intrare: sălățică
sălățea substantiv feminin
sălățică
sălățică substantiv feminin