sălășlui definitie

11 definiții pentru sălășlui

SĂLĂȘLUÍ, sălășluiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A-și avea sălașul, locuința într-un anumit loc. ♦ A se adăposti. 2. Tranz. A da cuiva adăpost; a găzdui. 3. Refl. A se așeza, a se stabili într-un loc. – Din magh. szállásolni.
SĂLĂȘLUÍ, sălășluiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A-și avea sălașul, locuința într-un anumit loc. ♦ A se adăposti. 2. Tranz. A da cuiva adăpost; a găzdui. 3. Refl. A se așeza, a se stabili într-un loc. – Din magh. szállásolni.
SĂLĂȘLUÍ, sălășluiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Astăzi rar) A sta într-un anumit loc, a locui, a se adăposti. Fratele Simeon și el multă vreme printre leși a sălășluit. SADOVEANU, O. VII 76. Părăsesc o casă... sătulă de a sălășlui o sută de ani în aceeași închisoare de lut. ANGHEL, PR. 61. În casa lor... Acolo să văcuiască. Acolo să lăcuiască, Acolo să sălășluiască. PĂSCULESCU, L. P. 123. ◊ Fig. Un biet bătrîn cerșind adăpost munților, o podoabă închipuită de om în care sălășluia un suflet tare. DELAVRANCEA, O. II 260. ♦ Tranz. A adăposti, a găzdui, a da adăpost. Septentrionul revendică și el cinstea de a fi sălășluit pe strămoșii celui care a cîntat diamantul ascuns in Marea Nordului. CĂLINESCU, E. 6. 2. Refl. (Învechit și popular) A se așeza, a se statornici într-un loc; a se instala. S-au sălășluit cu dînsa în pustie la moșiile sale. SBIERA, P. 51. Să se sălășluiască într-un palat strălucit. GORJAN, H. IV 81. Mama-Pădurii să sălășluiește în crierii codrilor. ȘEZ. I 151. ◊ Fig. N-am gîndit niciodată că sfînta poezie va veni să se sălășluiascâ în casa mea. NEGRUZZI, S. I 76.
sălășluí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sălășluiésc, imperf. 3 sg. sălășluiá; conj. prez. 3 să sălășluiáscă
sălășluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sălășluiésc, imperf. 3 sg. salășluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. sălășluiáscă
SĂLĂȘLUÍ vb. v. adăposti, așeza, domicilia, fi, fixa, găzdui, instala, locui, mânea, opri, primi, sta, stabili, statornici, ședea, trage, trăi, viețui.
A SĂLĂȘLUÍ ~iésc 1. intranz. A-și avea sălașul; a fi așezat cu traiul; a locui; a trăi. 2. tranz. 1) A asigura cu sălaș; a ține în gazdă; a găzdui. 2) A face să se sălășluiască. /< ung. szállásol
A SE SĂLĂȘLUÍ mă ~iésc intranz. A-și face sălaș; a se așeza cu traiul (într-un loc). /< ung. szállásol
sălăș(l)ui v. 1. a avea sălașul, a locui undeva; 2. a primi în sălaș, în gazdă. [Ung. SZÁLLÁSOLNI].
sălășluĭésc v. intr. (ung. szállásolni, a fi în gazdă, a sălășlui). Am sălașu, locuĭesc: fearele sălășluĭesc în codri. V. refl. Mă stabilesc, mă așez: vino și te sălășluĭește întru noĭ (O rugăcĭune către Dumnezeŭ). – Vechĭ -șuĭesc. În P.P. -șesc.
sălășlui vb. v. ADĂPOSTI. AȘEZA. DOMICILIA. FI. FIXA. GĂZDUI. INSTALA. LOCUI. MÎNEA. OPRI. PRIMI. STA. STABILI. STATORNICI. ȘEDEA. TRAGE. TRĂI. VIEȚUI.

sălășlui dex

Intrare: sălășlui
sălășlui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a