SĂGNÍ, săgnesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre cai) A căpăta o rană de la șa, de la ham etc. 2. Tranz. A însemna un animal cu fierul roșu. – Din sagnă.

SĂGNÍ, săgnesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre cai) A căpăta o rană de la șa, de la ham etc. 2. Tranz. A însemna un animal cu fierul roșu. – Din sagnă.

SĂGNÍ, săgnesc, vb. IV. Refl. (Despre animale) A căpăta o rană (de la șa, de la jug sau de la ham). ♦ Tranz. A însemna un animal cu fierul roșu; a înfiera.

săgní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. săgnésc, imperf. 3 sg. săgneá; conj. prez. 3 să săgneáscă

săgní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. săgnésc, imperf. 3 sg. săgneá; conj. prez. 3 sg. și pl. săgneáscă

SĂGNÍ vb. v. înfiera, răni.

A SĂGNÍ ~ésc tranz. reg. (animale) A însemna cu fierul roșu; a dăngălui; a înfiera. /Din sagnă

A SE SĂGNÍ pers. 3 se ~ésc intranz. reg. (despre cai) A se răni prin rosături (de ham sau de șa). /Din sagnă

săgnésc v. tr. (vsl. sadniti, rus. sádnitĭ). Est. Cauzez rană prin frecarea șeleĭ: cal săgnit (la Abrud țîgnit). Murdăresc puțin guleru alb scrobit: guleru nu-ĭ chear murdar, da-ĭ puțin sagnit (Cov.).

săgni vb. v. ÎNFIERA. RĂNI.