SĂGETĂTÚRĂ, săgetături, s. f. 1. Tragere cu arcul; săgetare, 2. Lovitură de săgeată; rană provocată de o săgeată. 3. Fig. Durere vie, pătrunzătoare, care străbate pe neașteptate o parte a corpului; junghi. ♦ (Pop.) Nume dat mai multor boli, la oameni și animale, care se manifestă prin dureri acute de cap, ochi, nas, măsele etc. ♦ (Pop.) Congestie cerebrală. – Săgeta + suf. -tură.

SĂGETĂTÚRĂ, săgetături, s. f. 1. Tragere cu arcul; săgetare, 2. Lovitură de săgeată; rană provocată de o săgeată. 3. Fig. Durere vie, pătrunzătoare, care străbate pe neașteptate o parte a corpului; junghi. ♦ (Pop.) Nume dat mai multor boli, la oameni și animale, care se manifestă prin dureri acute de cap, ochi, nas măsele etc. ♦ (Pop.) Congestie cerebrală. – Săgeta + suf. -tură.

SĂGETĂTÚRĂ, săgetături, s. f. 1. Lovitură de săgeată. 2. Fig. Durere vie și pătrunzătoare care străbate corpul pe neașteptate; junghi. ♦ (Popular) Congestie cerebrală. Ba c-o fi deochi, ba c-o fi săgetătură și... nu-i putură da de leac. ISPIRESCU, L. 353. Săgetătura e o lovitură ce moartea o dă omului sănătos pe cînd lucră. ȘEZ. III 174.

săgetătúră s. f., g.-d. art. săgetătúrii; pl. săgetătúri

săgetătúră s. f., g.-d. art. săgetătúrii; pl. săgetătúri

SĂGETĂTÚRĂ s. 1. săgetare, săgetat. (~ de arc.) *2. (MED.) (reg.) săgetură.

SĂGETĂTÚRĂ s. v. înjunghietură, înțepătură, junghi, junghietură.

SĂGETĂTÚRĂ ~i f. 1) Lovitură de săgeată. 2) fig. Durere ascuțită, momentană, pătrunzătoare, care trece printr-o parte a corpului; împunsătură dureroasă ca de săgeată. /a săgeta + suf. ~ătură

săgetătură f. 1. dătătură de săgeată; 2. lovitură pe care moartea o dă omului sănătos pe când lucrează, boală năpraznică de care se poate uneori scăpa: descântec de săgetătură.

săgetătúră f., pl. ĭ (d. săgetez). Lovitură de săgeată. Boală din senin care te lovește deodată și te și ucide une-orĭ (în credința poporuluĭ): descîntec de săgetătură.

săgetătură s. v. ÎNJUNGHIETURĂ. ÎNȚEPĂTURĂ. JUNGHI. JUNGHIETURĂ.

SĂGETĂTURĂ s. 1. săgetare, săgetat. (~ de arc.) 2.* (MED.) (reg.) săgetură.