Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru s─âftea

SAFTE├ü s. f. (Pop. ╚Öi fam.) Prima v├ónzare f─âcut─â de un negustor dintr-o marfa nou─â sau la ├«nceputul unei zile, al unei s─âpt─âm├óni etc.; p. ext. ├«nceput norocos al unei afaceri. ÔÖŽ Fig. Prima ├«ntrebuin╚Ťare a unui lucru. [Var.: (reg.) s─âfte├í s. f.] ÔÇô Din tc. siftah.
SĂFTEÁ s. f. v. saftea.
SAFTE├ü s. f. (Pop. ╚Öi fam.) Prima v├ónzare pe care o face un negustor dintr-o marf─â (nou─â) la ├«nceputul unei zile, al unei s─âpt─âm├óni etc.; p. ext. ├«nceput norocos al unei afaceri. ÔÖŽ Fig. Prima ├«ntrebuin╚Ťare a unui lucru. [Var.: (reg.) s─âfte├í s. f.] ÔÇô Din tc. siftah.
SĂFTEÁ s. f. v. saftea.
SAFTE├ü s. f. (Mai ales ├«n construc╚Ťie cu verbul ┬źa face┬╗) Prima v├«nzare (socotit─â ca aduc├«nd noroc) pe care o face un negustor dintr-o marf─â nou─â sau la ├«nceputul unei zile, al unei s─âpt─âm├«ni, al unei luni sau al unui an; p. ext. ├«nceput norocos al unei afaceri. A╚Ťi luat-o ├«nainte cu steaua... A╚Ťi intrat ├«ntr-o curte, pe strada voastr─â... A deschis u╚Öa o femeie ╚Öi v-a dat zece bani. Buni de saftea! PAS, Z. I 104. D─â diminea╚Ť─â s─â vii, la saftea! C. PETRESCU, A. R. 58. Safteaua mi-a f─âcut-o un zaraf din gura pie╚Ťei ÔÇô 62 lei pentru un left mare de zece galbeni. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 265. ÔŚŐ Fig. Ploaie de palme peste obraji... Gata, a spus must─âciosul. I-ai f─âcut safteaua. Acum las─â-ni-l nou─â. STANCU, D. 342. ÔÖŽ Fig. Prima ├«ntrebuin╚Ťare a unui lucru. I-am pus [biciului] sf├«rcul nou de ibri╚Öim; s─â nu-i fac saftea pe spinarea ta! CARAGIALE, O. I 51. ÔÇô Variante: sefte├í (ALECSANDRI, T. 136), s─âfte├í (id. ib. 1379) s. f.
SĂFTEÁ s. f. v. saftea.
safteá (pop., fam.) s. f., art. safteáua
safteá s. f., art. safteáua
SAFTEÁ s. (înv. și pop.) pocinog. (A face ~ua unui negustor.)
safte├í (-├ęle), s. f. ÔÇô Prima v├«nzare a zilei ├«ntr-o pr─âv─âlie. ÔÇô Var. seftea. ÔÇô Mr. sifte. Tc. (arab.) sefte (Roesler 602; ╚śeineanu, II, 306; Ronzevalle 100), cf. ngr. ¤â╬Á¤ć¤ä╬ş¤é, bg., sb. seft├ę.
SAFTE├ü f. pop. 1) Prima v├ónzare dintr-o marf─â. A face ~ua. 2) fig. ├Änceput care prive╚Öte o reu╚Öit─â. 3) fig. Prima ├«ntrebuin╚Ťare a unui lucru. [Art. safteaua] /<turc. safte
safte├á f. 1. ├«nt├óia v├ónzare (cu noroc): nÔÇÖa f─âcut ├«nc─â saftea; 2. fig. ├«nceput (bun): ├«mi dai voie s─â fac saftea cump─ânei? AL.; 3. (ironic) ├«nceput: s─â nu-i fac saftea pe spinare [Mold. seftea = turc. SEFT├ł].
saftea f., pl. ele (turc. siftah, d. ar. istiftah, saftea, ├«nceput; ngr. seft├ęs, s├«rb. sefte). ├Änt├«ia v├«nzare, considerat─â de bun sa┼ş de r─â┼ş anguri┼ş la un negustor ├«ntrÔÇÖo z─ş, s─âpt─âm├«n─â, lun─â sa┼ş an: negustoru a f─âcut saftea, ─ş-am f─âcut saftea negustorulu─ş; saftea! s─â nu ma─ş stea! Pin. ext. A face cu─şva saftea pe spinare, a-l bate. A face o saltea cÔÇÖo oal─â (cÔÇÖun pahar ╚Ö.a.) de Lun─ş diminea╚Ťa, a sparge (din gre╚Öal─â) de Lun─ş diminea╚Ťa. V. pocinog.
SAFTEA s. (înv. și pop.) pocinog. (A face ~ unui negustor.)

S─âftea dex online | sinonim

S─âftea definitie

Intrare: saftea
s─âftea
saftea substantiv feminin